Ultimii ani au născut atunci când vine vorba de ferme şi fermieri sintagma „fermier european”. Cu referire specială la cei ce au accesat diverse proiecte, utilizând fondurile europene.Desigur românii au vocaţie de fermieri europeni,iar România a fost veşnic în Europa.Importante sunt şi fondurile europene. Astăzi vreau să vorbim despre un fermier sută la sută de România,care a reuşit  în ceeace a făcut fără astfel de proiecte.L-au călăuzit propriile planuri şi ceeace a reuşit este rodul munciii lui, având alături familia şi oamenii de omenie.

Asta nu înseamnă că Ionică a renunţat la sprijinul important pe care astfel de fonduri îl aduc fermierilor români. Numai că Ioan  Lal mi-a povestit când şi mai ales cum anume va rândui şi astfel de lucruri.Până una alta, soţia Monica şi cele două fiice îi stau alături, îl ajută să treacă peste cele grele ale vieţii, chiar şi peste  neîncrederea de a lucra cu bani străini. An după an,cu multă trudă Ionică din Sîncrai,cum e cunoscut prin partea locului  a agonisit de-o fermă bunicică.Adică peste o mie de oi,din care 700 în Controlul Oficial al Producţiilor(COP),310 hectare de teren,proprietate şi concesiune,saivane şi fânare noi,tractor de 100 CP şi utilaje agricole.Dar până aici n-a fost deloc uşor.

„Înainte de ’89 iernam oile afară după pruni.Nu erau nici două sute de capete.Era tare greu cu terenul că era puţin,doar vreo 20-30 de hectare de păşune.Şi acum e bine,e libertate,dar e mai greu cu piaţa,cu vânzările,lumea nu prea mai are bani”.

Cu vorbele astea despre începuturi şi năduful greutăţilor prezente  mi-am început dialogul cu Ionică.

– Cam în ce perioadă şi cum ai început dezvoltarea fermei?

– Prin anii 2000 când am achiziţionat terenul,iar prin 2004-2005 am ridicat saivanele noi şi mi-am mai cumpărat utilaje.Apoi am mai zidit câte ceva la stână,am modernizat brânzăria.Nevoia ne-a determinat să ne gândim la modernizare.Toată lumea merge înainte şi noi am pornit-o pe acest drum.Am avut noroc cu domnii de la Direcţia Agricolă care ne-au ajutat.Şi cu subvenţiile care sunt cum nu se poate mai bine venite.Apoi am început să umblu,să întreb de noutăţi.Umblând îţi deschizi capul.Asociaţia şi expoziţia de la Costeşti ne-au fost iară de mare folos.Ne-am întâlnit mai mulţi oieri şi am prins drag mai mare de lucru.Altfel e când te întâlneşti mai mulţi,îţi spui păsurile,te mai sfătuieşti….Asociaţia ne e de mare ajutor.

– Toate sunt bune şi uşoare,nimic greu?

– Ba de greu îi greu. Că toate s-or  scumpit,motorina,îngrăşămintele, medicamentele,   maşinile agricole,până şi cu oamenii   cu care lucru e mai greu.Că la toate turmele am om cu telefonul mobil că altfel nu se poate.Plus altădată pielea de oaie şi lâna aveau preţ mai bun.Acu’ cât iau pe lână atâta cheltuiesc.Piaţa la export o fost foarte bună până anul trecut când s-o stricat.Că la noi se cumpără mieii de sărbători şi toamna reformele şi berbecuţii de peste vară,care mergeau la export.Ba-i mai e  greu şi cu terenul.mai ales cu cei care nu prea dau terenul dar nici nu-l lucră,nici nu ştiu pe unde e. Dar dacă primesc şi-aşa banii….Eu lucru fiecare palmă de teren.

– Dar cu fondurile europene cum mai e?

-Am încercat şi cu SAPARD-ul,dar totul o mers până la bancă.Da io recunosc că mi-o fost frică.Parcă mi se face pielea de găină când mă gândesc să lucru cu bani străini,să mă bag dator în bancă.Şi domnii de acolo te întreabă de garanţii.terenul nu e  luat în seamă la garanţii,animalele nici atât.Noi suntem agricultori,pământul şi animalele sunt averea noastră.Ce mai,până la urmă nu m-am băgat  dator la bancă.Avem două fete de crescut şi ţinut la şcoli,Bianca şi Monica,aşa că am pus ban peste ban de la noi şi am mers mai departe.

-Parcă ziceai că mai ai gândul de a încerca,mai ales că vrei să modernizezi ferma.

– Apăi da, până la urmă om încerca şi cu proiectele pe bani europeni.Că au mai încercat şi alţii şi o mers.Vreau să mai fac o magazie de cereale,un şopron pentru utilaje,să bag curentul la stână,  grupul electrogen ce-l am acuma mă costă cam scump.Mă gândesc  să mai cumpăr un tractor şi nişte utilaje că vreau să măresc suprafaţa de lucernă.

După cum vedeţi Ionică Lal, fermier de România, a pus hărnicia şi chibzuiala pe primul loc.Şi a reuşit multe lucruri bune.Vrea să meargă mai departe,şi de-acuma să lucreze şi cu bani europeni,chiar şi cu banca.Dar încă nu-i prea încrezător.Poate îl ajută cineva !

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.