Vizita premierului chinez Li Keqiang în România, care începe luni, 25 noiembrie, cu ocazia celei de-a treia ediţii a Summitului de Cooperare China–Europa Centrală şi de Est, este una istorică, şefii de guverne din 16 ţări central şi est-europene urmând a fi prezenți la Bucureşti pentru întâlnirea cu premierul chinez. Dincolo de lovitura de imagine a premierului Ponta, marea întrebare este cum va profita România din punct de vedere economic. Suntem oare în stare să ne focusăm pe aspectele economice, sau tot ceea ce ne interesează este să plusăm politic, să plusăm în capital media și… cam atât? Un lucru este cert: ceilalți 16 premieri din Europa Centrală și de Est vin extrem de hotărâți să îi convingă pe cei peste 300 de investitori care sunt în delegația chineză că țările lor îi așteaptă cu brațele deschise pentru a investi.

România-China, un parteneriat tradițional, tras pe linie moartă de policienii post-decembriști

Pentru România comunistă, China a fost mereu unul dintre cei mai importanți parteneri economici, industrii întregi dezvoltându-se numai și numai pe baza angajamentelor economice pe care statul român le avea cu statul chinez. Un singur exemplu merită menționat în acest sens: Uzina de Tractoare Brașov, un mamut care exporta spre China cea mai mare parte a producției. Relația a murit la puțină vreme după Revoluție, iar apoi a murit și fabrica brașoveană.

Trebuie spus că România s-a numărat printre primele ţări care au stabilit relaţii diplomatice cu Republica Populară Chineză (RPC), cele două ţări începându-și relaţiile diplomatice în 1949, imediat după proclamarea RPC.

Din nefericire, după 1989, relațiile sino-române au intrat într-un con de umbră, politicienii de la București neavând suficientă bărbăție pentru a susține în continuare o relație cu un stat comunist. Erau vremuri când românii doreau să uite orice are de a face cu comunismul, chiar sacrificând relații comerciale clădite cu greu, în timp. Încet-încet, relația a murit câte puțin, schimburile comerciale între cele două țări fiind într-un declin continuu. Situația a început să se schimbe undeva din 2011, când datele statistice arată că schimburile bilaterale  au depășit 4 miliarde dolari, iar exporturile româneşti în Republica Populară Chineză au însumat 544 milioane dolari. În anul 2012, volumul schimburilor bilaterale a înregistrat iarăși o uşoară scădere, până la 3,18 miliarde dolari, din care exportul din România a fost de 494,4 milioane dolari. Potrivit cifrelor oferite de Ministerul chinez al Comerţului, în primele zece luni ale acestui an, între China şi România au avut loc schimburi comerciale în valoare de 3,27 miliarde de dolari, în creştere faţă de anul trecut. Investiţiile actuale totale ale Chinei în România depăşesc 160 milioane de dolari, în timp ce investiţiile României în China se ridică la 280 de milioane dolari. Exporturile României către China s-au ridicat la 360 milioane de dolari în 2008, în timp ce în 2012 valoarea acestora a crescut la aproape un miliard de dolari.

În prezent, în țara noastră sunt înregistrate peste 10.000 de firme cu capital chinez, fapt care plasează China pe locul 18 în clasamentul ţărilor care au investit în România. Având în vedere dinamica economică a Chinei, capitalul investițional de care dispune la nivel guvernamental și la nivel de corporații private și ținând cont de relațiile economice din trecut, este rușinos că această țară se află doar pe locul 18 în topul investițiilor din țara noastră.

O vizită istorică

ponta-liVizita premierului chinez Li Keqiang este prima vizită în Europa Centrală şi de Est de la preluarea mandatului în luna martie şi, de asemenea, este  prima vizită în România a unui premier chinez în ultimii 19 de ani. România este pregătită să pună pe masa negocierilor proiecte în valoare totală de 8,5 miliarde de euro, semnalizând o reorientare a investiţiilor chineze către această regiune, după o serie de dispute cu mai multe state din Europa Occidentală. Executivul român a aprobat deja nouă memorandumuri care ar urma să fie negociate cu reprezentanţii Chinei. Dintre acestea, cele privind energia şi agricultura sunt de departe cele mai importante prin prisma dimensiunii lor. România dorește să găsească în China acel partener care să preia mărfurile pe care câteva ramuri economice din țara noastră le produc. În primul rând este vorba despre produsele agricole, unde țara noastră poate să exporte spre China atât produse vegetale cât și produse de origine animală. Pe de altă parte, Executivul de la București este interesat să atragă capital chinez pentru finanțarea unor sectoare economice precum cel al energiei, în special energia nucleară, dar și în cel al construcțiilor, mai ales pe zona construcțiilor de autostrăzi. De asemenea, România dorește să profite de specialiștii din sectorul IT&C, încercând să aducă spre București companiile chineze din domeniul electronicii și telecomunicațiilor. În acest sens, a fost deja anunțat un parteneriat cu unul dintre giganții chinezi din domeniu, compania Huawei, cei care vor dezvolta un centru regional de cercetare în România.

Iritare la Bruxelles

bruxelles2

Cel de-al 16-lea summit China-Europa, care a avut loc săptămâna trecută la Beijing, a trasat liniile Agendei Strategice de cooperare China – Uniunea Europeană 2020. Cu această ocazie a fost anunțată lansarea negocierilor în vederea unui acord de investiții UE-China și s-a stabilit ca obiectiv efectuarea de schimburi comerciale China – UE în valoare de 1.000 de miliarde de dolari până în 2020. În acest context, vizita premierului Li în România a cauzat îngrijorare printre unii diplomaţi de la Bruxelles, ea fiind văzută ca o strategie “divide şi cucereşte”, pentru a pune presiune pe UE în disputele cu Beijingul.

Bruxelles-ul este preocupat în special de întărirea controlului statului chinez în sectorul drepturilor de proprietate intelectuală și o mai eficientă filtrare a produselor care sunt exportate către UE. Companiile europene au reclamat adesea concurența neloială a firmelor chineze care copiază produse și le produc în cantități foarte mari și la prețuri derizorii, aspect care poate conduce la ruinarea cercetării și chiar la dispariția unor companii de pe vechiul continent. Relațiile sino-europene au fost afectate în ultimul timp și de unele dispute privind comerțul cu panouri solare, vin, oțel și produse electronice.

Totuși, cele două părți și-au propus la Beijing să faciliteze în viitor accesul bilateral la piețe și să înlăture anumite bariere birocratice care stau în calea investițiilor chineze în Europa și a exporturilor europene spre China. Europa este de nouă ani consecutiv cea mai mare piață de export a Chinei, iar China este a două piață de export – după SUA –  a mărfurilor europene, însă investițiile bilaterale sunt încă foarte reduse.

China este pregătită să investească în Europa Centrală și de Est 10 miliarde de dolari

plenaraPCCDupă cea de-a Treia Plenară a celui de-al optsprezecelea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez, s-a stabilit că economia chineză trebuie să fie reformată în profunzime. O așa numită ”diplomație economică” va trebui să se focuseze mai mult pe explorarea piețelor globale, pe construirea unui sistem sănătos de comerț global, dar și pe construirea treptată a unor parteneriate economice care să conducă în final la clădirea unui mediu extern favorabil pentru viitoarea expansiune economică a Chinei. În prezent, în multe sectoare chineze, analiștii economici au constatat că există o dezvoltare excesivă, o supracapacitate de producție care, în final, poate să tragă în jos întreaga economie, în lipsa unor noi piețe pe care să fie livrată producția.

Politicienii de la Beijing au înțeles însă că viitoarea dezvoltare economică și găsirea de noi piețe nu se mai poate face cu orice preț, fără a respecta un principiu economic simplu, cel numit ”win-win”, când ambele părți ale unui acord trebuie să aibă de câștigat. În acest sens, viitoarele investiții chineze în Europa Centrală și de Est vor ajuta economiile respective să se dezvolte, iar China ar avea astfel un debușeu pentru capitalurile sale și ar crea o prezență mai puternică în UE, dând credibilitate și seriozitate partenerilor săi europeni. China este pregătită să investească în Europa Centrală și de Est nu mai puțin de 10 miliarde de dolari, susține  Zhu Feng, director general adjunct al Centrului Internațional de Studii Strategice de la Universitatea Peking, citat de peopledaily.com.cn.

La rândul său, Xu Qinhua, director adjunct al Institutului de Studii Rusia, Europa Centrală și Asia al Universității Renmin din China, a declarat pentru chinadaily.com.cn  că țările din Europa Centrală și de Est au economii complementare cu cea a Chinei și se află cam la același nivel de dezvoltare cu economia chineză. Acest fapt, susține Xu, conduce la un acces mai facil al produselor chineze pe acest piețe, ele fiind mai bine primite de consumatori, în comparație cu piețele din țările occidentale.  Xu nu se ferește să declare că, prin dezvoltarea relațiilor cu estul Europei și prin investițiile în această partea a bătrânului continent, companiile chineze vor avea un cap de pod pentru a duce spre vest produsele lor.

Chiar dacă produsele chinezești nu pot intra pe piețele occidentale,  chiar având aceste prețuri mici, este posibil ca, în mod indirect, să ajungem totuși pe acele piețe, profitând de acordurile de liber schimb încheiate cu țările din estul Europei. Vom vinde așadar produsele noastre pe piețele occidentale, a declarat Xu pentru chinadaily.com.cn.

Ce poate obține România?

Fiind țara gazdă a reuniunii, România are din start un statut privilegiat. Evident, acest lucru nu este neapărat un plus în sine, ci poate deveni în cazul în care politicienii de la București știu cum să-și joace cartea. Dincolo de amabilitățile și politețurile diplomatice, țara noastră trebuie să lupte în aceste zile pentru a atrage cât mai mult din cele 10 miliarde de dolari ai Beijingului. Cu sau fără binecuvântarea Bruxelles-ului!

Energia nucleară, IT-ul, agricultura – cu focus pe componenta zootehnică  – dar și construcția de autostrăzi sunt toate ținte pentru viitoarele investiții chineze. Depinde însă cum vor reuși politicienii români să-și prezinte cât mai bine ”marfa” și să promită acel sprijin pe care investitorii de la Beijing îl așteaptă.

 

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.