Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea poetului, romancierului și publicistului Vlaicu BÂRNA, ocazie cu care în 4 decembrie 2013 va avea loc o comemorare a scriitorului, eveniment care va cuprinde amplasarea unei plăci comemorative pe casa natală din satul Crișan (ora 1000), după care, de la ora 1130, la  Căminul cultural „Viorel Brana” din satul Crișan, va avea loc evocarea personalității scriitorului de către personalități de marcă ale culturii hunedorene: poetele Mariana Pândaru și Paulina Popa, istoricul dr. Ioachim Lazăr și scriitorul Gligor Hașa.

Născut la 4 decembrie 1913, în satul Vaca (azi Cri­şan), comuna Ribiţa, județul Hunedoara, dintr-o familie de moţi, Vlaicu Bârna a urmat cursurile Li­ceului „Avram Iancu” din Brad, promoţia 1932. Îşi continuă studiile la Facultatea de Li­tere și Filosofie din Bucureşti, unde îi are ca dascăli pe Ovid Densusianu, D. Caracostea, Mihail Dragomirescu, Al. Rosetti. Primele poezii îi sunt publicate în revistele „Azi”, „Litere” și  „Viaţa literară” (1934). Lucrează corector la unele ziare, secretar de redacție la „Azi”, redactor la „Rampa” și „România” (condusă de Cezar Petrescu). I se acordă pre­miul „Ionel Pavelescu” al Societății Scriitorilor din România pentru so­net (1935).

A debutat editorial cu volumul de poezie Cabane albe, apărut la Editura Cartea Românească (1936). După Dictatul de la Viena, se stabilește la București unde colaborează la revista „Ardealul” a refugiaților ardeleni. A condus revistele „Câmpia Li­ber­tăţii” (1944) şi „Viaţa nouă” (1942-1943). A fost secretar de presă la Ministerul Afacerilor Străine.

După 1944 este redactor la Editura pentru Literatură și Artă, consilier literar la Radiodifuziunea Română, redactor la revista „Viața Românească”. A participat la ședințele cenaclului literar Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A publicat volume de poezii inspirate din tra­di­ţia şi locurile natale, proză istorică, lirică de inspirație filosofică, poezie patriotică, proză memorialistică. Dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fac parte: Minerii din satul lui Crişan (1949), Tulnice în munţi (1950), Cerbul roşu (1956), Romanul Caterinei Varga (1960), Arcul Aurorii (1962), Cînd era Horea împărat (1962), Ceas de umbră (1966), Cupa de aur (1970), Pămînt al patriei (1970), Corabia de fum (1971), Grăuntele timpului (1976), Patria mea, plai al Mioriţei (1977), Sandala lui Empedocle (1980), Poligonul de tir (1984), Monotonia metronomului ( 1985), Cîntec despre ţară (1987), precum și volumul memorialistic  Între Capşa şi Corso ( 1998).

A tradus din opera lui Shakespeare, Adam Mickiewicz, Heinrich Heine, Victor Hugo, Meliusz Jozsef, Ljuben Karavelov. La 20 mai 1994, cu prilejul Zilelor Scriitorilor Ză­răn­deni, scriitorul este omagiat, la Brad, de către concetăţenii săi. Cu această ocazie a avut loc prima ediţie a Festivalului de poezie „Vlaicu Bârna” şi i s-a decernat titlul de Ce­tă­ţean de Onoare al municipiului Brad. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Ro­mânia. În 1998, la 24 iunie, i se acordă, de către Academia „Carpatica” din Bucureşti, Me­dalia Academia Carpatica, pen­tru me­ri­te culturale excepţionale, îm­preună cu Pre­miul Cultura Militans. A făcut parte şi a condus numeroase delegaţii ale Uniunii Scri­i­torilor la diferite congrese ale scri­i­to­ri­lor, din multe ţări europene, precum şi în ca­drul acordurilor culturale pe care Uniunea Scriitorilor le avea cu diferite ţări. A murit la 11 martie 1999. După propria-i dorinţă, ră­mă­şiţele sale s-au întors, la 14 martie, în pă­mâ­ntul satului natal din Ţara Moţilor.

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.