Că te cheamă Gigel chiar nu este vina ta.  Că te cheamă Gigel și ești ministrul Culturii iarăși nu e vina ta. Poți fi Gigel și în același timp poți fi un extraordinar om de cultură, un erudit, un om trecut prin carte și nu pe lângă carte. Dacă părinții tăi te-au botezat Gigel, să fie sănătoși! Ai, desigur, opțiunea de a-ți schimba numele, dar eu cred că în cazul ăsta nu era necesar.  Nu este o condiție să ai nu știu ce nume ilustru pentru a putea conduce ministerul Culturii, sau orice alt minister, însă categoric ar trebui să fie o condiție să ai școală multă, să fi un erudit, să fi recunoscut în comunitatea culturală și chiar academică. Dar, atenție, asta cu ” condiția ” se aplică, dar nu la noi. În România este suficient să gravitezi în jurul vreunui șefuleț de gașcă dintr-un partid aflat la putere  și să ai banii cu care să fi sprijinit campania lui sau a altuia din gașcă și… gata. Ești ministru! Ba nu, ar mai fi o posibilitate să ajungi ministru: să fi rudă cu șeful găștii.

Nu pot să uit toată viața șocul pe care l-am avut cu ceva ani în urmă când, un personaj pe care pe la conferințele de presă îl trimiteam să mai pună zahăr în cafea, a ajuns ministru plin în Guvern. Nu mă dumiream cum Dumnezeu personajul ăsta cărător de geantă la partidulețul ală de minoritari era ministru. Nu secretar de stat, ministru. Pe urmă am aflat că stimabilul era taman nepotul marelului președinte de partiduleț, aceasta fiind condiția suficientă pentru a fi propus MINISTRU. Numele nu era Gigel, ci unul cu puternice accente dacice, ceva de genul Attila, Janos… ceva… Cum s-a descurcat ca ministru? Bine. Pentru el. Cum a rămas în memoria țării? Păi nu a rămas. Cum se va descurca Gigel la Cultură? Bine, când nu va deschide gura în public. Dar, ghinion, a comis-o chiar înainte de a fi uns. Căci – citiți și vă cutremurați – uite ce declară cu zel dom’ ministru: ”Sunt mândru și mulțumesc părinților de numele care mi l-au dat”. Aoleooooo dom’ ministru, dă-mi voie să îți fac o sugestie: TACI! Dacă se poate pe toată durata mandatului și, dacă se poate, nu te duce pe la televiziuni și nu ține discursuri. Spre binele matale….

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.