M-am născut la țară, în comuna Petriș, județul Arad, într-o familie de oameni simpli și cu frică de Dumnezeu, Iosif și Elisaveta. Toți înaintașii mei pe care am reușit să-i identific nominal, până pe la începutul secolului al XIX-lea, au fost țărani și provin din câteva sate învecinate, aflate la granița dintre județele Arad și Hunedoara. Stupăritul are o veche tradiție în familia noastră, se știe că în neamul nostru au fost întotdeauna oameni gospodari care s-au ocupat cu albinele: tatăl meu, bunicul dinspre tată, străbunicul, stră-străbunicul Pavel Achim (născut la 1824) și așa tot mai departe până cine știe când în negura vremii (în primul recensământ austriac de la 1741 e menționat un Achim, singur posesor de stupi din Petrișul acelui timp, foarte probabil un strămoș de-al meu). Trei dintre frații mei (suntem cinci cu toții) au stupi și duc astfel tradiția familiei mai departe.

Am fost crescut să ajung om de omenie și gospodar respectat, așa cum sunt toți ceilalți frați ai mei. S-a întâmplat că de mic am avut o mare pasiune pentru citit. În copilărie am citit cam tot ce mi-a căzut în mână (marea șansă au fost niște cufere cu cărți interbelice rămase de la un unchi de-al meu). Cărți erau însă destul puține  în vremea aceea iar timpul pentru zăbava cititului inevitabil limitat de ritmul vieții și muncii la țară. După străvechea rânduială (astăzi iremediabil pierdută) a formării omului gospodar, din fragedă copilărie (6-7 ani) am început cu munca, primind sarcini tot mai complexe odată cu creșterea în vârstă și puteri.

Mai ales după ce tatăl meu s-a îmbolnăvit destul de grav (eram în clasa a cincea) a trebuit să muncim din greu cu toții pentru a ține familia și gospodăria pe linia de plutire. Fără sacrificiile făcute de mama mea și fără sprijinul fraților mei mai mari, nu știu dacă aș fi ieșit vreodată de pe orbita lumii rurale. Învățăturile pe care le-am deprins muncind la țară (simțul răspunderii pentru treaba bine făcută, răbdarea, rușinea și statornicia) mi-au fost însă de mare folos și mai târziu când, într-un timp în care abia 2% din absolvenții de studii superioare din România proveneau din mediul rural, am reușit să fac saltul de pe țarina Petrișului pe băncile unor mari universități din străinătate.

M-a pasionat dintotdeauna istoria dar în 1990, la terminarea liceului, am ales să mă înscriu la proaspăt înființata facultate de filosofie de la Timișoara. M-am lămurit destul de repede că nu am, după vorba lui Constantin Noica, “organ pentru filosofie” și că, dacă vreau să fac carte serioasă, atunci va trebui să ajung la studii în Occident (de mic am urmărit emisiunile posturilor de radio occidentale și aveam o idee despre ce se întâmplă în lumea de dincolo de Cortina de Fier). Deși la 18 ani nu aveam decât vagi cunoștințe de franceză și rusă, în timpul facultății m-am pus cu burta pe carte și am reușit să învăț mai mult singur limbile germană și engleză suficient de bine pentru ca la mijlocul anului 1995 să obțin o bursă de studiu la Universitatea din Manchester pentru un masterat în domeniul științelor politice, noua mea pasiune intelectuală.  Anul petrecut în Marea Britanie n-a făcut decât să-mi deschidă pofta pentru studiu într-un mediu serios și competiv, așa că după satisfacerea stagiului militar (6 luni, 1996-1997) au mai urmat câțiva ani de studiu la Universitatea Central Europeană din Budapesta (1997-1999) și la Universitatea Ludwig-Maximilians din Muenchen (2000-2002).

Din vremea studenției la Timșoara rămăsesem în legătură cu un om deosebit, doamna profesoară Gabriela Colțescu (căreia îi datorez într-o anumită măsură reorientarea mea către domeniul științelor politice), primul decan al Facultății de Științe Politice de la Universitatea de Vest din Timișoara. Doamna Colțescu m-a invitat să fac parte din prima echipă de cadre didactice a acestei noi înființate unități de învățământ. Activitatea la catedră mi-a adus și unele satisfacții dar în cele din urmă, după o perioadă de reflexie și de clarificări personale, am decis că mediul universitar nu e pentru mine și mi-am căutat de lucru într-un domeniu mai practic.

Din 2004 până în 2013 am lucrat la Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest, prima data în poziţia de consultat pentru relații internaționale, iar din 2007 în calitate de Șef Birou Proiecte și Internaționalizare. Anii petrecuți la ADR Vest într-un ecosistem unic în administrația românească din această parte de țară mi-au furnizat, alături de experiența dezvoltării și implementării de proiecte europene, un câmp de observație larg pentru o analiză comparativă a sistemului politico-administrativ din România și a sistemelor similare din alte țări ale Uniunii Europene (prin natura proiectelor pe care le-am implementat am ajuns să interacționez cu experți, fucționari publici și politicieni din aproape toate țările membre UE). Concluzia la care am ajuns a fost una din rațiunile implicării mele în politică.

“Nel mezzo del camin de nostra vita”, adică în jurul vârstei de 33 de ani, mi s-a întâmplat ceea ce aș numi evenimentul decisiv al vieții, întoarcerea la credință și revenirea în sânul Bisericii Ortodoxe de care aparțin prin botez. Acestă răsturnare spectaculoasă pentru cineva care pentru ani de zile cochetase cu diverse “isme” intelectuale s-a datorat în chip hotărâtor întâlnirii cu părintele Crăciun Oprea, un supraviețuitor al temnițelor comuniste și un apropiat al marelui duhovnic Arsenie Boca.

Din anul 2007 sunt căsătorit cu Mihaela și avem o frumoasă viață de familie creștină. În timpul liber citesc și mă ocup cu grădinăritul. M-am implicat alături de alți prieteni în câteva proiecte ale comunității creștin-ortodoxe din Timișoara, cele mai importante fiind înființarea Grădiniței Troița și susținerea Școlii Sf. Antim Ivireanul.

În urmă cu trei ani de zile aș fi zis pentru nimic în lume că voi candida vreodată pentru o funcție publică. Eram, ca mulți români, nemulțumit de ceea ce se întâmpla în politica românească și de deriva generală a țării. Mereu am așteptat să apară un partid autentic de dreapta, pentru a nu mai trebui să votez ținându-mă de nas. Printr-o neașteptată turnură a sorții, am ajuns să fac parte de la un moment dat încolo din nucleul central al Partidului Noua Republică în chiar perioada de start-up și să contribui într-o anumită măsură la definirea identității sale doctrinare ca partid de dreapta cu valori consevatoare.

În politică am intrat fiindcă am conștientizat că direcția greșită în care merge țara nu se va putea îndrepta niciodată până nu vom avea altfel de partide în sistemul politic românesc. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu multă muncă și jertfă dezinteresată, noi, cei de la Noua Republică am reușit să construim un partid nou, cu oameni cinstiți și corecți, clădit pe valori și nu pe interese, dându-le astfel românilor posibilitatea să voteze în 2014 fără să se țină de nas. Am credința că dacă o masă critică de oameni integri și competenți se va alătura nucleului de oameni integri din Noua Republică, vom putea asista la schimbări spectaculoase în sistemul politic românesc.

În ce mă privește, văd ca o datorie implicarea în politică, oarecum asemănătoare cu serviciul militar. După doi ani de implicare continuă în construirea de la zero a acestui partid am conștiința împăcată că într-un timp pe care-l percep de răscruce am contribuit, după puteri, la conturarea unei noi direcții în politica românească. Indiferent de ce se va întâmpla cu proiectul politic Noua Republică, eu unul știu că mă pot uita în ochii celor mai tineri care, cândva, s-ar putea să ne întrebe pe noi, ce de acum, de ce nu ne-am ridicat de pe canapea pentru a face ceva ca țara noastră să nu se risipească chiar de tot iar numele neamului nostru să nu mai fie de ocară în lume.

Pentru Parlamentul European candidez mânat de același sentiment al datoriei față de țară într-un moment de răscruce. După cum știe orice om bine informat (dar nu și majoritatea românilor dezinformați și manipulați de o clasă politică coruptă și iresponsabilă), în acest moment Uniunea Europeană se află la o răspântie istorică iar în funcție de rezultatul alegerilor din mai Europa va merge fie în direcția construirii unui super-stat federal (“Statele Unite ale Europei”) fie înspre re-afirmarea suveranității naționale și corectarea deficiențelor instituționale responsabile pentru criza prelungită în care se află atâtea țări europene. Alături de partidele partenere din Alianța Conservatorilor și Reformiştilor Europeni, Noua Republică se opune proiectului unificator al “Statelor Unite ale Europei” și militează pentru menținerea suveranității statelor naționale într-o Europă a națiunilor, nu a ficțiunilor federaliste.

Personal simt o mare satisfacție știind că, datorită apariției Noii Republici, la alegerile cruciale din 2014 românii patrioți pot opta pentru menținerea suveranității naționale și pentru respingerea proiectului Statelor Unite ale Europei (pe care îl susțin, deși se sfiesc să o recunoască deschis, toate celelalte partide, de la PSD, la PNL, PDL, PNȚCD, Forța Civică sau Partidul Mișcarea Populară). Dragi concetățeni, să nu spuneți peste ani că Statele Unite Populare și Socialiste ale Europei au fost inevitabile și că nu ați avut cu cine să votați în anul de răscruce 2014 pentru că nu aveți dreptate. Alternativa există, atât la clasa politică coruptă, cât și la direcția greșită în care merge Uniunea Europeană: pe buletinele de vot semnul electoral al Noii Republici este “stejarul”.

În cazul în care voi fi ales în Parlamentul European mi-aș concentra activitatea pe următoarele trei domenii: i) revizuirea tratatelor europene într-o direcție ne-federalistă, ii) stoparea derivei stângiste în instituțiile europene, în primul rând a atacurilor asupra familiei, libertății religioase și identității naționale, iii) politica de dezvoltare regională și rurală.

Ca unul care știe din proprie experiență cu câtă trudă se câștigă o pâine și cum se învață carte la țară, m-aș bucura să pot face ceva pentru milioanele de concetățeni din mediul rural, majoritatea oameni de omenie, cinstiți și gospodari, dar pe care toate partidele care s-au perindat la putere după 1989 i-au disprețuit, i-au manipulat fără rușine și i-au condamat la sărăcie și la emigrare din propria lor țară.

E timpul să dăm de pâmânt cu acești politicieni corupți și trădători de neam și să ne luăm țara înapoi!

Corneliu Berari candidează din partea Noii Republici la alegerile pentru Parlamentul European

Autor: Corneliu Berari

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.