Într-o Românie cutremurată de recentele atacuri la baionetă ale DNA și DIICOT împotriva corupției și corupților, rămân totuși multe zone ”în umbră”, departe de ochiul vigilent al procurorilor. Culmea, una dintre aceste zone este extraordinar de vizibilă, dar nimeni în instituțiile mai sus amintite nu pare dornic să caute și să cerceteze.

Presa, fiindcă despre ea este vorba, ar trebui să fie în accepțiunea oricui într-o lume civilizată, mai presus de orice suspiciune. În România, însă, presa e … altfel. Trebuie să spunem, totuși, că  în presa centrală au mai fost pe ici pe colo mici intervenții și unii pseudo-jurnaliști au fost chiar acuzați și condamnați. Pe de altă parte, în presa din provincie lucrurile stau cu totul altfel. Jurnaliști mai mari și mai mici, mai vechi sau mai noi, se dedau la tot felul de matrapazlâcuri, mânați din spate de ”foamea” după contracte de publicitate. De altfel, sărăcia din buzunarele jurnaliștilor de provincie s-a transformat, în timp, într-o teribilă slăbiciune pentru aceștia. Integritatea trece prin stomac, iar asta o știu și politicienii și procurorii; și o exploatează.

Cum se întâmplă asta: foarte simplu. Jurnaliștii scriu ”ce trebuie” împotriva ”cui trebuie”, luând apoi contractul de publicitate care le permite să aibă ce pune pe masă copiilor în luna aceea. Dar, mai e și o altă categorie de jurnaliști. Este vorba despre cei care au ajuns să știe foarte bine cum funcționează sistemul, care îi sunt slăbiciunile și cum poate fi învins. Au ajuns astfel să afle prin natura meseriei diferite lucruri nu tocmai plăcute de adus la cunoștința publicului despre unii sau alții din potentații zilei, apelând apoi la ceea ce se numeste ”șantaj” pentru ca acele informații să nu fie publicate. Este cazul multora și în presa din vestul țării. Culmea – și aici este marea întrebare – acei jurnaliști sunt cunoscuți cam de toată lumea drep șantajiști. Cunoscuți chiar și de către servicii, de către procurori. Și totuși, chiar dacă știu toți că șantajează, că fac diferite măgării, ei sunt lăsați în pace. De ce? E o singură explicație: sunt ochiul și timpanul băieților cu ochi albaștri. Până la urmă e normal. Știe toată lumea că presa e infiltrată de sifonari. Dar de la asta până la a închide ochii asupra unor ilegalități….

Mai deunăzi, într-un oraș bănățean mândru, am auzit-o și pe cea mai gogonată. Acesta pare a fi următorul nivel: un jurnalist spune și în stânga și în dreapta că e agentul procurorilor (cât de prost poți fi să spui așa cu nonșalanță asta!!) și folosindu-se de această ”calitate”, duce șantajul la un cu totul alt nivel. Comportamentul acesta i-a adus jurnalistului o grămadă de bani în buzunare, iar – evident – afacerile sunt prin interpuși, nu ”pe persoană fizică”. Se dovedește că jurnalistul a învățat câte ceva de la politicienii corupți despre care scriu toate ziarele. La o ”scuturătură” mai atentă, însă, unui procuror vivace i-ar lua fix câteva ore să facă toate legăturile și să aducă în fața tuturor un dosar beton. Așteptăm să vedem când se va întâmpla asta.

Comentarii

comentarii

0 comments