Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva și-a format deja o tradiție din organizarea unor activități educative menite să facă cunoscute, în special tinerilor, momente importante din istoria noastră, profilurile unor mari personalități, evenimente deosebite din istorie. De fiecare dată, ne străduim ca informațiile pe care le oferim să completeze în mod fericit cunoștințele pe care elevii le-au dobândit la școală, la orele de curs.

În organizarea Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva  a avut loc în ziua de 9 iunie 2016, la Casa de Cultură „Drăgan Muntean” Deva, Sala „Liviu Oros”, o manifestare cultural-educativă desfășurată sub genericul „100 de ani de la intrarea României în Războiul de reîntregire a neamului”. Această activitate, organizată în principal pentru elevii de la colegiile și liceele din Deva, face parte din seria de manifestări dedicate împlinirii, în anul 2018, a unui secol de la Marea Unire de la 1918 și făurirea României Mari.

Pentru istoria României, vara anului 1916 reprezintă un punct de cotitură, momentul în care a fost luată o decizie crucială pentru viitorul națiunii române. În acest an, în luna august, se împlinesc o sută de ani de când România a decis ieșirea din neutralitate și intrarea în război de partea statelor Antantei – Franța, Anglia, Italia, Rusia – pentru a-și împlini idealul național.

După doi ani de neutralitate, începută în august 1914, intrarea României în război s-a hotărât la Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916, convocat de Regele Ferdinand și ținut la Palatul Cotroceni. La acest Consiliu de Coroană au fost de față cei mai marcanți lideri politici ai vremii, personalitățile care și-au legat numele de făurirea României Mari: Regele Ferdinand, principele Carol, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, P.P. Carp, Titu Maiorescu, I.G. Duca, Al. Marghiloman etc.

Cei doi ani ai neutralității au fost ani de așteptare, ani de tatonări, de activități diplomatice intense, ani de evaluare a situației conflictului care apăruse în Europa anului 1914. România a așteptat momentul prielnic de intrare în război de partea unor aliați alături de care se putea realiza mai bine proiectul de țară, idealul unității naționale. Presa vremii a consemnat cu fidelitate atmosfera din țară, mai ales dorința unanimă de a se realiza unirea românilor din toate provinciile istorice într-un singur stat. Astfel, la 24 ianuarie 1915, la a 56-a aniversare a unirii Principatelor Române, ziarul „Românul” din Arad scria: „Sufletește poporul român este pregătit, sufletește poporul român știe ce vrea și știe ce așteaptă!…; să sune numai, ca în alte vremuri, buciumul și atunci se va vedea ce poate și ce crede acest neam.”

Consiliul de Coroană din acea duminică de august a anului 1916 a pus capăt acestei așteptări și a înviat speranțele românilor. În după-amiaza acelei zile, străzile  Bucureștiului erau pline de oameni care așteptau vestea cea mare. În Proclamația către țară, publicată a doua zi în presă, se spunea: „După vremi îndelungate de nenorociri și grele încercări, înaintașii noștri au reușit să întemeieze Statul român prin Unirea Principatelor, prin războiul Independenței, prin munca lor neobosită pentru renașterea națională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: unirea românilor de pe cele două părți ale Carpaților!”

Pentru Regele Ferdinand, intrarea în război de partea Antantei a fost o decizie dramatică, sfâșietoare, făcută împotriva glasului sângelui, dar luată cu sufletul alături de națiunea română pe care o slujea cu devotament, cum însuși mărturisește: „…nu cunosc decât interesele țării. (…) Dacă m-am hotărât să fac acest pas grav, e fiindcă, după matură chibzuință, eu am ajuns la convingerea adâncă și nestrămutată, că el corespunde cu adevăratele aspirațiuni ale neamului a căror răspundere o port în ceasul de față. Dinastia va urma soarta țării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea.” Acționând astfel, Regele Ferdinand s-a dovedit a fi român cu tot sufletul, cu toate gândurile, iar peste doi ani, la Marea Unire, devenea Ferdinand Întregitorul.

Cele două tabere – Antanta și Puterile Centrale – au încercat să atragă România de partea lor dar, așa cum nota Regina Maria în însemnarea din ziua Consiliului de Coroană din 14/27 august 1916, „(…) totuși în fundul inimii lor, românii mei n-aveau decât o singură adevărată simpatie, Franța, și un singur ideal, Transilvania”.

A doua zi după istoricul Consiliu de Coroană, batalioanele române au trecut Carpații în acordurile acelui îndrăgit cântec, ostașii români au început să scrie cu sângele și viața lor epopeea făuririi României Mari.

În acele zile, și de atunci încoace de foarte multe ori, s-au adeverit cuvintele marelui nostru istoric Nicolae Iorga: „Suntem un singur trup tot acest neam. O mie de ani ne-a despărțit, da… dar niciodată această mie de ani nu ne-a putut despărți deplin. Granițe, da; peste carnea noastră, apăsând-o fără a o tăia, dar granițe în sufletele noastre, niciodată.”

Împreună cu tinerii prezenți în sală, am mers pe firul istoriei, am ascultat ce s-a întâmplat acum un secol și am adresat un gând de recunoștință eroilor noștri.

Ca de obicei, la sfârșitul prezentării, au fost adresate întrebări din tematica adusă în atenția publicului, răspunsurile corecte fiind răsplătite cu premii constând în diplome și cărți oferite de Biblioteca Județeană.

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.