Una dintre zonele cele mai sărace ale județului Hunedoara riscă să rămână în același stadiu și pe viitor, după ce investiția unei companii canadiene este trasă pe linie moartă de către nenumăratele reclamații și sesizări în instanță ale unor ONG-uri care îi contestă activitatea.

Sunt ani de zile de când un investitor canadian se chinuie să redeschidă exploatarea minieră din perimetrul Certej. A obţinut toate avizele necesare, însă de fiecare dată este întors din drum. Chiar dacă autorităţile din judeţul Hunedoara au spus, nu o dată, că mineritul este singura salvare a acestei zone, nimeni nu face nimic pentru a veni în sprijinul investitorului. Ba mai mult, ONG-urile, activiştii de mediu, au fost cei care de fiecare dată, au făcut tot posibilul să blocheze această investiţie.

Cel mai vocal ONG este Mining Watch România, organizaţie care contestă fiecare proiect de dezvoltare a perimetrului Certej. Din nefericire, susţinătorii acestei organizaţii nu au venit niciodată cu soluţii alternative.

„În mod formal, cel care ar trebui să se ocupe mai mult de aceste zone miniere este Guvernul României. În primul rând aceste zone ar trebui să beneficieze de programe de ecologizare, astfel încât aceste mine să fie închise şi mediul refăcut pe cât se poate. În al doilea rând ar trebui gândite programe post guvernamentale de reconversie profesională. Noi credem că ar trebui gândite proiecte pilot prin care să fie promovat turismul, micile ferme şi soluţii mai prietenoase cu mediul”, a declarat Roxana Pencea, coordonator programe la reţeaua Mining Watch România, citată de presa locală din județul Hunedoara.

Se pare că acestea sunt singurele soluţii pe care reprezentanţii Mining Watch le-au găsit la sărăcia de la Certeju de Sus. Sunt acestea viabile, într-o zonă în care mineritul a fost singura sursă de venit pentru locuitorii din zonă? Putem vorbi de reconversie profesională într-o zonă în care mai toţi oamenii au lucrat zeci de ani în minerit şi aceasta a fost singura activitate din zonă? Mai mult decât atât, exploatarea minieră a însemnat nu doar pentru locuitorii comunei ci şi din împrejurimi o importantă sursă de venit, iar pentru autoritatea locală, bani mulţi la bugetul local. Toate acestea ar urma să reapară dacă exploatarea minieră ar fi deschisă, ţinând cont că zăcământul existent aici înseamnă asigurarea a sute de locuri de muncă pentru cel puţin 20 de ani, valorând aproximativ 4,5 miliarde de dolari.

CERTEJOfensiva împotriva proiectului minier de la Certej se duce însă și pe alte planuri, dezinformarea fiind însă lege. Organizațiile de mediu susțin că la Certej vor fi niște aşa-zise defrişări de aproape 500 de hectare de pădure. În realitate, acolo se va tăia etapizat, timp de peste zece ani, o suprafaţă de 165 hectare (cam 8-10 ha pe an) şi se vor împăduri 510 hectare de teren agricol în primii doi ani, aşa cum a fost deja stabilit în conformitate cu legislaţia României.

Pentru exploatarea minieră de la Certej se vor scoate din fondul forestier 165 de hectare de teren, iar SC Deva Gold SA a cumpărat 510 hectare de teren ce vor fi înscrise în amenajamente silvice pentru a fi împădurite. Tăierile de arbori în carierele miniere se va face etapizat, câte 8-10 hectare pe an. În schimb, împădurirea celor 510 hectare trebuie să se facă în doi ani de la obţinerea aprobărilor de la silvicultori. Potrivit legii, compensarea terenului silvic care urmează a fi scos definitiv din fondul forestier naţional „se realizează fizic cu un teren care are de cinci ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier naţional, iar suprafaţa terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât de trei ori suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier naţional”, după cum precizează Codul Silvic.

SC Deva Gold  SA a achiziţionat 510 hectare de teren agricol pentru a-l da în compensare. Cheltuielile de împădurire estimate conform devizelor sunt de 35.000 lei pentru fiecare hectar (7.800 de euro), un total de 18 milioane lei (patru milioane de euro), bani care se depun în contul ocolului silvic care urmează să execute lucrările de împădurire. Obligaţiile financiare ce revin firmei pentru scoaterea terenului din fondul forestier sunt de 8.000.000 euro, bani ce trebuie achitaţi anticipat obţinerii aprobărilor.

La o dezbatere organizată recent de Ministerul Economiei s-a discutat intens pe tema folosirii cianurilor în mineritul românesc. Prof. univ. dr. Victor Arad a atras atenţia că mineritul nu este singura ramură economică în care sunt folosite cianurile. (Mult mai des, fără isterie colectivă şi proteste, ele sunt folosite în  industria alimentară şi cea farmaceutică, dar acolo nu sunt mobilizate fonduri oculte contestatare.)

„Pot fi de acord că 80 la sută sunt sceptici (privind folosirea cianurilor, n.red.), dar scepticii trebuie să justifice argumentat. Adică, sunt împotriva mineritului pentru că nu se respectă a, b. c, d şi aşa mai departe…  La majoritatea partenerilor noştri europeni, mineritul este privatizat, cu excepţia Rusiei. Nu există în Polonia, Cehia, Germania companii miniere de stat – toate sunt private, ca şi în America. O soluţia ar fi asta, pentru că proverbul acela cu „Nu ne vindem ţara” este o utopie, în sensul că companiile străine nu pot exporta nimic în afara profitului. Minereul rămâne în România. Adică, aurul şi ce produc ele”, a spus profesorul Arad.

Practic, companiilor străine li se întocmeşte un proces de intenţie că, ipotetic, ar putea aduce daune mediului, fără să li se ofere şansa de a-şi dovedi bunele practici. În schimb, pentru poluări cu substanţe din aceeaşi categorie de risc (existente – nu ipotetice, vezi cazul poluării cu plumb din municipiul Hunedoara), „activiştii de mediu” nu au nicio reacţie.

„Nu cunosc să se fi manifestat public cei care pretind că sunt apărătorii mediului în poluarea cu deşeuri periculoase pe bază de plumb, substanţă clasificată în aceeaşi categorie cu cianurile. Şi aici avem de a face cu un eveniment care s-a produs, este în derulare, nu de ceva care ar putea să se întâmple, cum la fel de bine ar putea să nu se întâmple”, a declarat Georgeta Barabaş, director APM Hunedoara.

Comentarii

comentarii

0 comments