Comunitatea etnică a germanilor din Deva este una mică, dar activă, iar manifestările culturale specifice sunt marcate în fiecare an. La fel s-a întâmplat și în această perioadă premergătoare sărbătorilor de iarnă.

La fel cum se întâmplă în fiecare an în luna decembrie, comunitatea etnicilor germani din Deva se pregătește pentru celebrarea Nașterii Domnului, Adventul fiind în viața oricărui credincios o perioadă de maximă religiozitate. Astfel, la sediul Formului Democrat al Germanilor din Deva a avut loc în această săptămână manifestarea culturală intitulată Adventsingen – cântece de Advent, manifestare al cărei scop a fost acela de păstrare și promovare a tradițiilor minorităţii germane, promovarea limbii materne și afirmarea identității etnice. Manifestarea a cuprins atât activități desfășurate în colaborare cu clasele cu predare în limba germană-maternă din cadrul Colegiului Naţional „Decebal” din Deva, cât și în colaborare cu Biserica Evanghelică, unde invitaţii – membri și simpatizanți ai Forumului – au fost primiţi în cadru festiv, cu bradul împodobit și masa îmbelșugată.

Așa după cum ne-a mărturisit doamna profesor Monika Matei, președintele Forumului Democat al Germanilor din Deva, în cadrul evenimentului s-au ascultat și s-au cântat colinde în limba germană dar și în limba română, s-au servit cafea, ceai, sucuri, fructe şi prăjiturele, iar la final fiecare invitat a primit de la Moș Crăciun o felicitare hand-made şi o ciocolată.

”Prin astfel de acţiuni simple, dar de efect, dorim menţinerea relaţiilor între puținii membri ai etniei germane din zonă, transmiterea mai departe a tradiţiilor populare săseşti, transferul de valori culturale de la o generaţie la următoarea, cât şi cunoaşterea acestora de către oamenii cu care convieţuim, mai ales de către copiii care învaţă limba germană şi părinţii acestora” a spus Monika Matei (foto).

Așa după cum am aflat de la președintele Formului Democrat al Germanilor din Deva, cuvântul Advent provine din limba latina ”adventus” şi  înseamnă aşteptare, înştiinţare, sosire, într-un cuvânt pregătirea interioară pentru naşterea lui Cristos. Adventul este cunoscut încă din timpul domniei Papei Gregor cel Mare având o dublă semnificaţie: perioadă de pregătire pentru solemnitatea Naşterii Domnului – în care se cinsteşte venirea Fiului lui Dumnezeu între oameni – şi perioada în care, prin această amintire, minţile, sufletele şi trupurile sunt călăuzite înspre întâlnirea lui Cristos, la sfârşitul timpurilor. În preajma sărbătorilor de Crăciun, străzile oraşelor sunt invadate de persoane care vând coroniţe din brad ornamentate cu conuri de brad sau cu fundiţe roşii sau albastre. Multă lume le cumpără, fie pentru decorarea uşilor de la intrare în casă, fie pentru a fi puse pe morminte în Ajunul Crăciunului. Însă puţini sunt cei care cunosc adevărata însemnătate  a acestei coroniţe.

Istoria coroniţei de Advent

În forma cunoscută astăzi, coroniţa de Advent a apărut în a doua jumătate a sec. XIX în nordul Germaniei în oraşul Hamburg. Aceasta se datorează preotului evanghelic J. H. Wichern (1808 – 1881) care în  1833 a construit un orfelinat în Hamburg numit „Das Rauhe Haus”. Aici copiii aveau posibilitatea ca pe lângă educaţia şi dragostea pe care o primeau din partea preotului, să înveţe o meserie ce le oferea pe viitor un mijloc decent de existenţă. Anual, în postul Crăciunului – perioada Adventului din 1- 24 decembrie, preotul şi copiii se adunau în fiecare seară în sala de mese,  spuneau o rugăciune şi aprindeau o lumânare. Deoarece lumânările aşezate pe masă erau un pericol de incendiu, mai ales pentru cei mici ce erau tentaţi să pună mâna pe ele, preotul s-a gândit să agaţe o roată mare de car în tavan, pe care să aşeze cele 24 de lumânări. Astfel a pus 20 de lumânări de culoare roşie, ce se aprindeau doar în zilele lucrătoare, iar celalate patru de culoare albă se aprindeau doar duminica. Copiii, entuziasmaţi de ideea preotului au împodobit roata, cu crenguţe verzi de brad pentru a fi mai frumoasă. Această veste s-a răspândit cu repeziciune, iar cei care au văzut-o, si-au dorit-o fiecare în locuinţă. Pentru că roata de car era prea mare şi incomodă, cu timpul ea a fost simplificată şi redusă la dimensiunile unei coroniţe confecţionată din crenguţe de brad, pe care urmau să ardă doar 4 lumânări, pentru fiecare duminică de Advent. Coroniţa  a devenit  repede cunoscută şi în alte ţări din Europa, iar la noi în Transilvania  a pătruns pentru  în 1960 la oraş şi apoi la sat.

Ce simbolizează Coroniţa de Advent

Adventul cuprinde patru duminici, sfârşindu-se întotdeauna înainte de 25 decembrie.  Aprinderea lumânărilor de advent nu este un obicei întâlnit în casele ortodoxe, cel puţin nu în Romania. El este practicat mai mult de catolici. Coroniţa are 4 lumânări, câte una pentru fiecare duminică a postului, şi o lumânare în mijloc, pentru seara de Ajun.)

Eternitate – prin forma sa rotundă;

Viaţă şi renaştere, un nou început – prin culoarea verde a cetinii de brad;

Flacăra lumânărilor simbolizeaza Lumina ce a venit pe lume odată cu naşterea lui Isus.

Roşul lumânărilor simbolozează sângele vărsat de Hristos pentru mântuirea noastră.

Culoarea şi simbolistica lumânărilor

Prima lumânare roşie se aprinde în prima duminică din advent și simbolizează SPERANȚA.

A doua lumânare roşie se aprinde în a doua duminică, iar  tema zilei este  DRAGOSTEA.

A treia lumânare roşie se aprinde în a treia duminică  și are tema BUCURIA.

A patra lumânare roşie se aprinde în a patra duminică, iar tema zilei este PACEA. Mai există chiar și o a cincea lumânare care se aprinde chiar în seara de Ajun, simobolizând NAȘTEREA DOMNULUI.

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.