”Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui! ” – îndemnul Sfântului Ioan Botezătorul din Sfânta Scriptură.

 

Astăzi credincioşii catolici de rit apusean (latin) intră în perioada Adventului care, în organizarea actuală a liturgiei romane, se plasează la începutul anului bisericesc. 

Cuvântul Advent provine din limba latina ”adventus ”şi  înseamna aşteptare, înştinţare, sosire, într-un cuvânt pregătirea interioară pentru naşterea lui Cristos. Adventul –  Postul – este cunoscut încă din timpul domniei Papei Gregor cel Mare având o dublă semnificaţie: perioadă de pregătire pentru solemnitatea Naşterii Domnului – în care se cinsteşte  venirea Fiului lui Dumnezeu între oameni – şi perioada în care, prin această amintire, minţile sufletele şi trupurile sunt călăuzite înspre întâlnirea lui Christos, la sfârşitul timpurilor. În preajma sărbătorilor de Crăciun, străzile oraşelor sunt invadate de persoane care vând coroniţe din brad ornamentate cu conuri de brad sau cu fundiţe roşii sau albastre. Multă lume le cumpără, fie pentru decorarea uşilor de la intrare în casă, fie pentru a fi puse pe morminte în Ajunul Crăciunului. Însă puţini sunt cei care cunosc adevărata însemnătate  a acestei coroniţe.

Istoria coroniţei de Advent

adventÎn forma cunoscută astăzi, coroniţa de Advent, a apărut în a doua jumătate a sec. XIX în nordul Germaniei în oraşul Hamburg. Aceasta  se datorează preotului evanghelic J. H. Wichern (1808 – 1881) care în  1833 a construit un orfelinat în Hamburg numit „Das Rauhe Haus”. Aici,copiii aveau posibilitatea ca pe lângă educaţia şi dragostea pe care o primeau din partea preotului, să înveţe o meserie ce le oferea pe viitor un mijloc decent de existenţă. Anual, în postul Crăciunului – perioada Adventului din 1- 24 decembrie, preotul şi copiii se adunau în fiecare seară în sala de mese,  spuneau o rugăciune şi aprindeau o lumânare. Deoarece lumânările aşezate pe masă erau un pericol de incendiu, mai ales pentru cei mici ce erau tentaţi să pună mâna pe ele, preotul s-a gândit să agaţe o roată mare de car în tavan, pe care să aşeze cele 24 de lumânări. Astfel a pus 20 de lumânări de culoare roşie, ce se aprindeau doar în zilele lucrătoare, iar celalate patru de culoare albă se aprindeau doar duminica. Copiii, entuziasmaţi de ideea preotului au împodobit roata, cu crenguţe verzi de brad pentru a fi mai frumoasă. Această veste s-a răspândit cu repeziciune, iar cei care au văzut-o, si-au dorit-o fiecare în locuinţă. Pentru că roata de car era prea mare şi incomodă, cu timpul ea a fost simplificată şi redusă la dimensiunile unei coroniţe confecţionată din crenguţe de brad, pe care urmau să ardă doar 4 lumânări, pentru fiecare duminică de Advent. Coroniţa  a devenit  repede cunoscută şi în alte ţări din Europa, iar la noi în Transilvania  a pătruns pentru  în 1960 la oraş şi apoi la sat.

Ce simbolizează Coroniţa de Advent

Coroniţa are 4 lumânări, câte una pentru fiecare duminică a postului, şi o lumânare în mijloc, pentru seara de Ajun. Prima lumânare simbolizează SPERANȚA, a doua lumânare DRAGOSTEA, a treia lumânare simbolizează BUCURIA, iar a patra PACEA. Mai există și o a cincea lumânare care se aprinde chiar în seara de Ajun, simboblizând NAȘTEREA DOMNULUI. Simbolistica lumânărilor de advent este completată de simbolistica propriu-zisă a coroniței. Ea simbolizează eternitatea, prin forma sa rotundă, viaţa şi renaşterea, un nou început, prin culoarea verde a cetinii de brad. Flacăra lumânărilor simbolizeaza lumina ce a venit pe lume odată cu naşterea lui Isus, iar roşul lumânărilor simbolozează sângele vărsat de Hristos pentru mântuirea noastră.

În acest an, în toate bisericile de rit occidental, luminile de advent se vor aprinde in 2, 9, 16 și 23 decembrie.

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.