Acest articol a fost publicat mai întâi în ziarul Adevărul

Relaţia dintre China şi Rusia e o temă de adânci preocupări, divergenţe şi controverse la nivelul lumii academice globale. Marea temă de dezbatere este cât de reală este această legătură, cât de profundă, câtă încredere înglobează ea şi dacă, cu adevărat, avem de a face cu un binom economico-militar de tipul Franţa-Germania, de exemplu, pe tărâm asiatic.

Lipsa de încredere dintre cele două părţi este un fapt consemnat la nivel general, totuşi de ce ar accepta Beijingul să fie târât în operaţiuni ostentative precum în Siria doar pentru a satisface elementele imagologice utilizabile de către Rusia? Cum de nu realizează Moscova că principalul său inamic este Beijingul astăzi, nu Occidentul, şi că oricât l-ar ţine de aproape şi oricâte exerciţii militare comune ar face şi angajări bilaterale sub steagul parteneriatului strategic, China se va revărsa natural peste Extremul Orient Rus şi peste Siberia bogată în resurse pe baza principiului vaselor comunicante, care presupune faptul că potenţialul major de populaţie se află în China – 1,2 miliarde de oameni, iar de partea cealaltă a frontierei se află doar 20 mln de ruşi la Est de Ural? Evident că ambele părţi realizează poziţiile, spun eu. Totuşi, acceptă să-şi facă servicii şi să transmită această coeziune aparentă pentru că ea potenţează ambii parteneri. China profită pentru a fura ce mai e de luat la nivel tehnologic de la Rusia, pe zonă militară, pentru că are ambiţii militare naturale. Odată ce şi-a proiectat global forţa şi odată ce a achiziţionat proprietăţi, companii şi resurse, doreşte să şi le apere, şi a început proiecţia militară. Apoi, Rusia profită pentru a clama rolul de superputere globală pe seama aceste asocieri, chiar dacă e deja pe locul trei, iar China care i-a luat locul de challenger global aspiră la statutul de hegemon nu numai economic, dar, în perspectivă, şi militar, provocând SUA şi Occidentul.

Vostok 2018 – la est, făcând cu ochiul, de fapt, vecinilor din Vest

Exerciţiul militar comun VOSTOK 2018 dintre Rusia şi China tocmai s-a încheiat, cu participarea a aproximativ 300.000 de militari ruşi şi a mii de tancuri, nave şi avioane. La aceste exerciţii au luat parte şi cel mult 3.000 de militari chinezi, în ceea ce a fost descris de mai multe surse ca fiind unul dintre cele mai ample jocuri de război din 1981 încoace. O prezenţă militară chineză simbolică, dar relevantă la nivel de imagine. Se cheamă că au fost exerciţii ruso-chineze cu peste 300.000 de militari, iar un asemenea titlu poate prezuma o prezenţă sensibil egală a celor două state şi armate sau, proporţional cu populaţia, o prezenţa mai importantă chineză. Ceea ce nu e adevărat, dar ambiguitatea e tolerată şi utilizată aici de ambele părţi în scop propriu. În plus, pentru Beijing, dacă Rusia vrea, de ce să nu o angajăm, să îi limităm temerile, pentru moment, şi să o lăsăm să se joace cu terţii, Occidentul, care ar fi destinatarul mesajului militar de forţă de aici?

În timp ce mai multe surse media au speculat pe tema legăturilor din ce în ce mai strânse în domeniul militar dintre China şi Rusia, există multe semnale că niciuna dintre părţi nu are cu adevărat încredere în cealaltă parte. De fapt, cei doi au suficient de multe date unul despre celălalt pentru a realiza cât e realitate, zâmbet de complezenţă şi cât e înţelegere sinceră. Dar această perspectivă generează implicaţii pentru toate statele lor vecine: dacă cei doi se combină, ce rezultă pentru terţi? Ce ameninţare reprezintă? Dar dacă sunt conştienţi de limitele cooperării lor şi planifică alt tip de evoluţie, o confruntare de perspectivă, ce poate genera această evoluţie pentru vecini? Iar dacă-şi tolerează jocurile din raţiuni de imagine, ce vor de fapt fiecare din cei doi jucători? Până unde împing agresivitatea în raport cu terţii? (Apropo, terţii suntem chiar noi!) În timp ce „VOSTOK“ se traduce „Est“, adevăratul scop al cooperării militare ar putea fi acela de a transmite un mesaj în direcţia opusă, către Vest. Moscova ar putea încerca să afişeze în faţa lumii şi în mod particular vecinilor săi de la vest, precum şi NATO o atitudine ruso-chineză unită. Această „prietenie“ este îngrijorătoare deoarece în timp ce se presupune că Moscova şi Beijingul sunt buni parteneri comerciali, încrederea dintre cele două state este foarte redusă spre inexistentă. China, ca greutate strategică, va strivi şi va domina în primul rând Rusia.

China, ca greutate strategică, va strivi şi va domina în primul rând Rusia

Oricum, e greu de acceptat la Moscova că Rusia e simplul rezervor de resurse pentru creşterea Chinei, eventual sursă de tehnologie militară pentru a-şi potenţa dezvoltarea, iar ulterior aceste capabilităţi, dublate de resursele economice ale Beijingului, vor strivi în greutate strategică şi vor domina în primul rând Rusia. În plus, se cunoaşte faptul că Rusia, pe baza memoriei fostei grandori şi posturi de superputere, precum şi a relaţiei istorice cu China veche, în curs de dezvoltare, este paranoică în privinţa outsiderilor din Jocul Mare, iar China încă intră, pentru Kremlin şi pentru gânditorii din preajmă, în această categorie. Nici bătălia pentru spaţiul informaţional şi susţinere publică nu e simplu de câştigat la nivel intern în Rusia. Întreaga propaganda e angajată pe liniile de forţă ale grandării BRICS, alternativei la Occident create de Rusia prin asocierea cu puterile emergente şi prin binomul cu China, marele partener strategic, aşa încât va fi mult mai dificil să răspândeşti printre ruşi ideea că interesul chinezilor este doar acela de a le „jefui/exploata“ ţara. Şi dacă vei dori, în viitor, să repolarizezi şi să ridici populaţia pe coordinate confruntaţionale cu China, drumul acesta e extrem de complicat şi de durată, nu se poate produce peste noapte decât într-un caz de criză majoră şi în contextual unui eveniment de impact emoţional, care să servească drept declanşator pentru o asemenea repoziţionare pe aliniamente declarate de confruntare. O fi planificat Valerii Gherasimov, şeful Statului Major General al Armatei Ruse, şi o asemenea perspectivă? Inexplicabil este şi un alt aspect al acestei relaţii: De ce s-ar încrede Rusia în China, deschizându-i toate uşile, oferindu-i toate secretele şi cheile Imperiului? Ce ar împinge-o spre această direcţie? Dată fiind experienţa Rusiei după tratatul de la Versailles, când ofiţerii militari germani au fost trimişi în Uniunea Sovietică să urmeze cursuri în cadrul academiilor militare sovietice şi să participe la activităţi de instrucţie, ca după aceea, după cum se presupune cu temei, exact aceşti ofiţeri militari germani să fie implicaţi câţiva ani mai târziu în campania nazistă împotriva Rusiei, provocând pagube imense populaţiei ruse – nu cred în naivitatea de a repeta o asemenea greşeală ce a generat surpriza strategică a Planului Barbarosa.

În timp ce mai multe surse media au speculat pe tema legăturilor din ce în ce mai strânse în domeniul militar dintre China şi Rusia, există multe semnale că niciuna dintre părţi nu are cu adevărat încredere în cealaltă parte. De fapt, cei doi au suficient de multe date unul despre celălalt pentru a realiza cât e realitate, zâmbet de complezenţă şi cât e înţelegere sinceră. Dar această perspectivă generează implicaţii pentru toate statele lor vecine: dacă cei doi se combină, ce rezultă pentru terţi? Ce ameninţare reprezintă? Dar dacă sunt conştienţi de limitele cooperării lor şi planifică alt tip de evoluţie, o confruntare de perspectivă, ce poate genera această evoluţie pentru vecini? Iar dacă-şi tolerează jocurile din raţiuni de imagine, ce vor de fapt fiecare din cei doi jucători? Până unde împing agresivitatea în raport cu terţii? (Apropo, terţii suntem chiar noi!) În timp ce „VOSTOK“ se traduce „Est“, adevăratul scop al cooperării militare ar putea fi acela de a transmite un mesaj în direcţia opusă, către Vest. Moscova ar putea încerca să afişeze în faţa lumii şi în mod particular vecinilor săi de la vest, precum şi NATO o atitudine ruso-chineză unită. Această „prietenie“ este îngrijorătoare deoarece în timp ce se presupune că Moscova şi Beijingul sunt buni parteneri comerciali, încrederea dintre cele două state este foarte redusă spre inexistentă. China, ca greutate strategică, va strivi şi va domina în primul rând Rusia Oricum, e greu de acceptat la Moscova că Rusia e simplul rezervor de resurse pentru creşterea Chinei, eventual sursă de tehnologie militară pentru a-şi potenţa dezvoltarea, iar ulterior aceste capabilităţi, dublate de resursele economice ale Beijingului, vor strivi în greutate strategică şi vor domina în primul rând Rusia. În plus, se cunoaşte faptul că Rusia, pe baza memoriei fostei grandori şi posturi de superputere, precum şi a relaţiei istorice cu China veche, în curs de dezvoltare, este paranoică în privinţa outsiderilor din Jocul Mare, iar China încă intră, pentru Kremlin şi pentru gânditorii din preajmă, în această categorie. Nici bătălia pentru spaţiul informaţional şi susţinere publică nu e simplu de câştigat la nivel intern în Rusia. Întreaga propaganda e angajată pe liniile de forţă ale grandării BRICS, alternativei la Occident create de Rusia prin asocierea cu puterile emergente şi prin binomul cu China, marele partener strategic, aşa încât va fi mult mai dificil să răspândeşti printre ruşi ideea că interesul chinezilor este doar acela de a le „jefui/exploata“ ţara. Şi dacă vei dori, în viitor, să repolarizezi şi să ridici populaţia pe coordinate confruntaţionale cu China, drumul acesta e extrem de complicat şi de durată, nu se poate produce peste noapte decât într-un caz de criză majoră şi în contextual unui eveniment de impact emoţional, care să servească drept declanşator pentru o asemenea repoziţionare pe aliniamente declarate de confruntare. O fi planificat Valerii Gherasimov, şeful Statului Major General al Armatei Ruse, şi o asemenea perspectivă? Inexplicabil este şi un alt aspect al acestei relaţii: De ce s-ar încrede Rusia în China, deschizându-i toate uşile, oferindu-i toate secretele şi cheile Imperiului? Ce ar împinge-o spre această direcţie? Dată fiind experienţa Rusiei după tratatul de la Versailles, când ofiţerii militari germani au fost trimişi în Uniunea Sovietică să urmeze cursuri în cadrul academiilor militare sovietice şi să participe la activităţi de instrucţie, ca după aceea, după cum se presupune cu temei, exact aceşti ofiţeri militari germani să fie implicaţi câţiva ani mai târziu în campania nazistă împotriva Rusiei, provocând pagube imense populaţiei ruse – nu cred în naivitatea de a repeta o asemenea greşeală ce a generat surpriza strategică a Planului Barbarosa.

Ambiguităţi, dileme şi lecţii învăţate

Natura neclară a relaţiei nu uşurează lucrurile pentru regiunea învecinată. Acest posibil „mariaj de ochii lumii“ dintre Rusia şi China ar trebui să fie, de asemenea, îngrijorător pentru toţi – inclusiv sau în primul rând pentru statele vecine. Dacă poziţia Moscovei vizează să transmită un mesaj vecinilor săi şi NATO, asta pune milioane de civili într-o situaţie de risc. Nu este important dacă aceştia plac sau nu plac Rusia, ci faptul că ar putea fi victimele nevinovate ale oricărei activităţi nesăbuite a sa îndreptată împotriva unui stat NATO. Pe de altă parte, cum spune zicala, elefanţii sunt periculoşi şi când se bat, şi când se iubesc. Iarba de dedesubt, împreună cu toate animalele mici ale pădurii, sunt tăvălite rău de tot în toate situaţiile. Or ambiguitatea şi dihotomia celor două posturi ameninţă deopotrivă vecinii şi lumea pe de-a-ntregul. Cu atât mai mult cu cât, pe flancul estic, la linia de contact între spaţiul euro-atlantic şi Rusia, tensiunile sunt constante şi evidente, în timp ce Extremul Orient are propriile lui temeri şi preocupări legate de subiecte şi terţi potenţaţi de către Moscova şi Beijing precum Coreea de Nord sau situaţia din Marea Chinei de Sud. Acţiunile Moscovei, aşa cum este exerciţiul comun militar VOSTOK 2018, reprezintă doar un alt exemplu al dorinţei sale de a crea agitaţie şi de a exercita influenţă într-un mediu regional deja dificil. În timp ce putem doar spera că strategia necugetată a Moscovei nu ne va atinge, totuşi aceste acţiuni ale sale generează tensiuni nejustificate şi merită atenţia cuvenită din partea tuturor comunităţilor care pot fi afectate.

Autor: Iulian Chifu

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.