Cercetarea ştiinţifică, pe care se bazează cartea Biblioteci şcolare din Comitatul Hunedoara (1867-1918) a autorului Ciprian Drăgan se axează pe o perioadă esenţială din procesul de formare a identităţii naţionale a românilor din Transilvania, încadrată între 1867, an care a marcat o perioadă grea pentru învăţământul populaţiilor „minoritare” din Imperiul Austro-Ungar, şi 1918, anul Unirii Transilvaniei cu Regatul României Libere, segment cronologic în care, după o jumătate de secol, învăţământul naţional a înregistrat o perioadă de emulaţie culturală şi de evoluţie instituţională pozitivă.
Scopul ştiinţific urmărit al lucrării este acela de a reconstitui imaginea bibliotecilor şcolare cât mai veridic, scoţând în evidenţă structura şi conţinutul lor. Înfiinţarea bibliotecilor şcolare în localităţile hunedorene a fost menţionată în documente începând cu secolul al XIX-lea. Această cercetare şi-a propus să valorifice sursele arhivistice inedite şi să aducă o nouă dimensiune, mai puţin valorificată. Principala sursă de documentare utilizată în acest studiu o reprezintă izvoarele inedite – situaţii statistice, circulare, liste şi inventare de cărţi – emise de Arhiepiscopia Ortodoxă de la Sibiu, respectiv de Episcopia Greco-Catolică din Lugoj, către protopopiatele şi parohiile din Comitatul Hunedoara. Toate aceste documente se găsesc în cadrul Serviciului Judeţean Hunedoara a Arhivelor Naţionale.
Se poate considera că prin informaţiile prelucrate, studiul se încadrează printre contribuţiile documentare la istoria învăţământului, a culturii, cu referire exactă la bibliotecile şcolare hunedorene. Documentele relevate facilitează reconstituirea vechilor biblioteci şcolare hunedorene şi a unor personalităţi culturale. Cărţile bibliotecilor şcolare, prin însemnele lor de proprietate – sigiliul, notele de mână – ne pun în legătură cu diferite zone geografice, cu oameni de seamă, cu timpuri trecute, ceea ce ne ajută să înţelegem mai precis societatea de altădată.
Lucrarea a apărut la Editura Argonaut din Cluj-Napoca.
