Acasă STIRI Papa Francisc la liturghia de Paște: Chiar și din resturile prăfuite ale...

Papa Francisc la liturghia de Paște: Chiar și din resturile prăfuite ale umanității noastre, Dumnezeu pregătește o istorie nouă

[ad_1]

Doar 200 de persoane au participat la slujbă, spre deosebire de alţi ani când mii de persoane se adunau la Bazilica Sfântului Petru.Serviciul a început cu două ore mai devreme decât de obicei, astfel încât participanţii să poată ajunge acasă înainte de ora 22.00.

Roma, la fel ca restul Italiei, se află sub restricţii în timpul weekendului de Paşte.

”Femeile se gândeau că vor găsi trupul neînsuflețit ca să-l ungă, în schimb au găsit un mormânt gol. Au mers ca să plângă un mort, în schimb au ascultat o vestire de viață.

De aceea, spune Evanghelia, acele femei ”tremurau de spaimă și de uimire” (Marcu 16,8). Înspăimântate, înfricoșate și pline de uimire.

Uimire: în acest caz, este o spaimă amestecată cu bucurie, care surprinde inima lor văzând marea piatră a mormântului rostogolită, iar înăuntru, un tânăr îmbrăcat cu o haină albă.

Este uimirea de a asculta acele cuvinte ”Nu vă înspăimântați! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, cel răstignit. A înviat!” (v. 6).

Apoi, acel îndemn: ”El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veți vedea” (v. 7).

Să primim și noi acest îndemn, îndemnul Paștelui: să mergem în Galileea, unde Domnul înviat merge înaintea noastră. Dar ce înseamnă ”a merge în Galileea”?

Papa Francisc: Prima vestire a Paștelui

A merge în Galileea înseamnă, mai întâi de toate, a începe din nou. Pentru discipoli înseamnă a se întoarce în locul unde, pentru prima dată, Domnul i-a căutat și i-a chemat să-L urmeze.

Este locul primei întâlniri, locul primei iubiri. Din acel moment, lăsând mrejele, ei l-au urmat pe Isus, ascultând predicarea sa și asistând la minunile pe care le făcea.

Cu toate acestea, deși erau mereu cu El, nu L-au înțeles până la capăt, deseori i-au înțeles greșit cuvintele și în fața crucii au fugit, lăsându-L singur.

În pofida acestui faliment, Domnul Înviat se prezintă drept Cel care, încă o dată, merge înaintea lor în Galileea; merge înaintea lor, adică stă în fața lor. Îi cheamă și iar îi cheamă, fără a obosi vreodată, ca să-L urmeze.

Cel înviat le spune: ”Să pornim din nou de unde am început. Să începem din nou. Vă vreau din nou cu mine, în ciuda falimentelor și dincolo de acestea”.

În această Galilee învățăm uimirea iubirii nemărginite a Domnului, care trasează cărări noi pe drumurile înfrângerilor noastre.

Așa este Domnul: trasează cărări noi pe drumurile înfrângerilor noastre.

Așa este El și ne invită să mergem în Galileea.

Iată prima vestire a Paștelui pe care aș vrea să v-o încredințez: este posibil să începem mereu din nou, pentru că întotdeauna există o viață nouă pe care Dumnezeu, dincolo de toate falimentele noastre, este capabil să o facă să pornească din nou în noi.

Chiar și din ruinele inimii noastre – fiecare le știe, își cunoaște ruinile inimii – Dumnezeu poate să construiască o operă de artă, chiar și din resturile prăfuite ale umanității noastre, Dumnezeu pregătește o istorie nouă.

El merge mereu înaintea noastră: în crucea suferinței, a dezolării și a morții, precum și în gloria unei vieți care învie, a unei istorii care se schimbă, a unei speranțe care renaște.

Iar în aceste luni întunecoase de pandemie, îl auzim pe Domnul Înviat care ne invită să începem din nou, să nu ne pierdem niciodată speranța.

Papa Francisc: A doua vestire a Paștelui

A merge în Galileea, în al doilea rând, înseamnă a parcurge căi noi. Înseamnă a se deplasa în direcția opusă mormântului. Femeile îl caută pe Isus la mormânt, altfel spus, merg să-și aducă aminte de ceea ce au trăit alături de El și care acum este pierdut pentru totdeauna.

Merg să-și alimenteze tristețea. Este imaginea unei credințe care a devenit comemorarea unui fapt frumos, dar încheiat, bun numai de amintit.

Mulți – chiar și noi – trăiesc ”credința amintirilor”, ca și cum Isus ar fi un personaj din trecut, un prieten din tinerețea de odinioară, un fapt întâmplat cu mult timp în urmă, când, copil fiind, frecventam catehismul.

O credință făcută din obișnuințe, din lucruri trecute, din frumoase amintiri din copilărie, care nu mă mai mișcă, nu mă mai interpelează.

A merge în Galileea, în schimb, înseamnă a învăța că, pentru a fi vie, credința trebuie să pornească din nou la drum.

Trebuie să împrospăteze zi de zi începutul drumului, uimirea primei întâlniri. Și apoi, să se încredințeze, fără prezumpția de a le ști pe toate, ci cu modestia celui care se lasă surprins de căile lui Dumnezeu.

Nouă ne este teamă de surprizele lui Dumnezeu. De obicei, ne este teamă de faptul că Dumnezeu ne surprinde.

Dar astăzi, Domnul ne invită să ne lăsăm surprinși. Să mergem în Galileea ca să descoperim că Dumnezeu nu poate fi încadrat în amintirile copilăriei, ci că e viu, mereu surprinzător. Înviat, El nu sfârșește niciodată să ne uimească.

Iată cea de-a doua vestire a Paștelui: credința nu este un repertoriu din trecut, Isus nu este un personaj depășit.

El este viu, aici și acum. Merge alături de tine zi de zi, în situația pe care o trăiești, în încercarea prin care treci, în visele pe care le porți cu tine.

El deschide noi căi acolo unde ți se pare că acestea nu există, te mână să mergi împotriva curentului în raport cu regretele și cu cele ”deja văzute”.

Chiar dacă totul ți se pare pierdut, te rog, deschide-te cu uimire la noutatea sa: te va surprinde.

Papa Francisc: A treia vestire a Paștelui

A merge în Galileea înseamnă, mai departe, a merge la frontiere. Pentru că Galileea este locul cel mai distant: în această regiune amestecată și diversificată locuiesc cei mai îndepărtați de puritatea rituală a Ierusalimului.

Cu toate acestea, acolo și-a început Isus misiunea, adresându-și vestirea către cel care, cu greu, își duce mai departe viața de zi cu zi, adresându-și vestirea către cei excluși, vulnerabili, săraci, ca să fie chipul și prezența lui Dumnezeu, care merge fără a obosi în căutarea celui descurajat sau pierdut, care umblă până la frontierele existenței pentru că în ochii săi nimeni nu este ultimul, nimeni nu este exclus.

Acolo, chiar și astăzi, Cel înviat cere celor care sunt ai săi să meargă, să meargă în Galileea, în această Galilee reală.

Este locul vieții cotidiene, sunt drumurile pe care le parcurgem în fiecare zi, sunt colțurile orașelor noastre în care Domnul merge înaintea noastră și se face prezent, chiar în viața celui care trece pe lângă noi și împarte cu noi timpul, casa, locul de muncă, eforturile și speranțele.

În Galileea învățăm că-L putem găsi pe Cel înviat pe chipul fraților, în entuziasmul celui care visează și în resemnarea celui descurajat, în zâmbetele celui care se bucură și în lacrimile celui care suferă, mai ales în cei săraci și în cel marginalizat.

Ne vom uimi de felul în care măreția lui Dumnezeu se dezvăluie în micime, de felul în care frumusețea sa strălucește în cei simpli și săraci.

Iată, așadar, cea de-a treia vestire a Paștelui: Isus, Cel înviat, ne iubește nemărginit și vizitează orice situație a vieții noastre.

El și-a plantat prezența în inima lumii și ne invită și pe noi să trecem peste bariere, să învingem prejudecățile, să ne apropiem de cel care ne stă alături zi de zi, ca să redescoperim harul cotidianității.

Să-L recunoaștem prezent în Galileile noastre, în viața de toate zilele.

Împreună cu El, viața se va schimba. Pentru că dincolo de toate înfrângerile, de rău și de violență, dincolo de orice suferință și dincolo de moarte, Cel înviat trăiește, Cel înviat conduce istoria.

Papa Francisc: Împreună cu Domnul înviat viața se schimbă

Soră, frate, dacă în această noapte porți în inimă un ceas întunecos, o zi care încă nu a răsărit, o lumină îngropată, un vis doborât, mergi, deschide-ți inima cu uimire la vestirea Paștelui: ”Nu te înspăimânta, a înviat! Te așteaptă în Galileea”.

Așteptările tale nu vor rămâne neîmplinite, lacrimile tale vor fi șterse, temerile tale vor fi învinse de speranță. Pentru că Domnul merge întotdeauna înaintea ta, pășește întotodeauna în fața ta.

Și, împreună cu El, viața întotdeauna începe din nou.’

Papa Francisc oficiază Slujba de Paşte, duminică, la Bazilica Sfântu Petru, la finalul căreia va rosti tradiţionalul mesaj „Urbi et Orbi”.

Surse: Reuters, Mediafax



[ad_2]

Source link

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

Most Popular

Dorești să excelezi în gaming online? Iată de ce ai nevoie!

Foarte mulți tineri s-au apucat să joace cele mai râvnite jocuri online, fiindcă dacă se ajunge la un anumit nivel, se pot...

Ești însărcinată? Iată cele mai bune decizii pe care le poți lua înainte de venirea copilului pe lume

Fiecare femeie care urmează să devină mămică își dorește să facă totul astfel încât venirea pe lume a copilului să se desfășoare...

Cum înveți să cânți prima ta piesă la o chitară acustică, în mai puțin de o lună

Ți-ai dori să înveți să cânți măcar o melodie ușoară la chitara acustică, suficient cât să-ți impresionezi partenerul/a sau să faci atmosferă...

Te-ai gândit vreodată cât ai pierdut din cauza prejudecăților?

Cu toții ne naștem fericiți, optimiști și acceptând tot ceea ce există în jurul nostru: oameni, insecte, animale, tablouri, culori, flori. Le...

Recent Comments

Adrian Negrila on EXPONATUL LUNII IULIE LA MCDR
Gaina Constantin on EXPONATUL LUNII IULIE LA MCDR
ce e prostia Regiunea Timis-Hateg? on Regiunea Vest? Poate Timiș-Hațeg
anonimul on Mircea-Molot
un cetatean responsabil on Controale sanitare în şcoli
un cetatean responsabil on Mostră de necivilizație la Banpotoc

Comentarii

comentarii

%d blogeri au apreciat: