Acasă EDITORIAL Infernul lui DanTe: Despre implicare

Infernul lui DanTe: Despre implicare

S-a deschis ușa încet. Timid, ușurel a trecut pragul o bătrânică. Nu știu câți ani să fi avut, dar erau destui. Se vedea după cum brăzdase obrazul femeii. A căutat cu privirea roată, s-a uitat la noi toți, cei prezenți și, după ce a tras aer în piept, a pornit către scaunul liber din fața noastră. S-a așezat și a căutat iar cu privirea un punct de sprijin. Probabil un aliat. Pe cineva care să-i înțeleagă oful.
– Am, maică, o casă la țară și nu am titlul de proprietate pe ea.
Părul alb, un alb imaculat, era îngrijit, aranjat cu grijă. Se vedea că doamna cu care vorbeam nu este obișnuită să ceară, nu cred că s-a plâns vreodată că a muncit prea mult sau prea greu.
Situația ei era simplă, banală, dar greu de soluționat procedural. Nu a depus cerere în termenul prevăzut de lege. Nu mai avea dreptul să ceară emiterea actului de proprietate. Nu avea de unde să știe toate aceste lucruri.
– Lipsește o semnătură de la dumneavoastră, așa mi s-a spus de la primărie.
M-am uitat în ochii ei… Am crezut că mor. De ciudă! Bătrânica a fost la primărie, adică la comisia locală de fond funciar. Cei de acolo au pus-o să facă o cerere, că trimit ei “mai departe”. Ceea ce au și făcut. Au scăpat, i-au arătat că ei i-au primit, nu-i așa cererea, au trimis-o mai departe, deși știau din start care va fi soarta jalbei.
I-am spus adevărul. I-am arătat calea de urmat. Nu vreau să spun ce am simțit când femeia m-a pironit cu privirea. Mă rog, trebuie repusă în termen de către instanță pentru ca solicitarea ei să poată fi analizată.
Oamenii cunosc atât de puține lucruri despre cum să-și apere drepturile sau să și le fructifice. Dacă depunea cererea la timp, dacă îi arăta cineva de la primărie ce are de făcut, fără tot acest simulacru ieftin… Mă rog.
A plecat mulțumindu-mi că am vorbit cu ea. Nu, doamnă, vă rog pe mine să mă iertați pentru situația prin care sunteți nevoită să treceți și pentru modul în care înțeleg unii să NU vă respecte.
Ce puțin le trebuie oamenilor pentru a fi mulțumiți. Le trebuie respect, în primul rând și puțină implicare la locul de muncă. Ce bine ar fi dacă ne-am respecta munca și nu am privi-o doar ca pe o sursă de venit.
Da, am să o ajut pe ființa asta care mi-a rămas la suflet! Cu cât pot și cu cât mă pricep.

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

Most Popular

Dorești să excelezi în gaming online? Iată de ce ai nevoie!

Foarte mulți tineri s-au apucat să joace cele mai râvnite jocuri online, fiindcă dacă se ajunge la un anumit nivel, se pot...

Ești însărcinată? Iată cele mai bune decizii pe care le poți lua înainte de venirea copilului pe lume

Fiecare femeie care urmează să devină mămică își dorește să facă totul astfel încât venirea pe lume a copilului să se desfășoare...

Cum înveți să cânți prima ta piesă la o chitară acustică, în mai puțin de o lună

Ți-ai dori să înveți să cânți măcar o melodie ușoară la chitara acustică, suficient cât să-ți impresionezi partenerul/a sau să faci atmosferă...

Te-ai gândit vreodată cât ai pierdut din cauza prejudecăților?

Cu toții ne naștem fericiți, optimiști și acceptând tot ceea ce există în jurul nostru: oameni, insecte, animale, tablouri, culori, flori. Le...

Recent Comments

Adrian Negrila on EXPONATUL LUNII IULIE LA MCDR
Gaina Constantin on EXPONATUL LUNII IULIE LA MCDR
ce e prostia Regiunea Timis-Hateg? on Regiunea Vest? Poate Timiș-Hațeg
anonimul on Mircea-Molot
un cetatean responsabil on Controale sanitare în şcoli
un cetatean responsabil on Mostră de necivilizație la Banpotoc

Comentarii

comentarii

%d blogeri au apreciat: