Cititorul s-ar putea întreba la un moment dat care poate fi legătura dintre ştirea de senzaţie şi arahide. Poate nici nu trebuie să existe neapărat o legătură directă. Însă, la o sumară analiză, e posibil să găsiți această legătură, pentru că normalul şi senzaţionalul fac parte din viaţă, nu-i aşa?. Identificarea temelor cu adevărat importante pentru marea majoritate a populaţiei ar trebui să reprezinte factorul de echilibru dintre goana după senzaţional,interesul de moment, sau evenimentul ce pare de-a dreptul banal, dar este perfect normal. Cine şi cum face diferenţa?
Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului vom exemplifica câteva dintre temele intens mediatizate ce au avut prim-plan în dauna altora ce au trecut aproape neobservate. Una din aceste teme a fost cea a câinilor fără stăpân,a „maidanezilor”. De la început lumea s-a poziţionat în două tabere, pro şi contra. În unele cazuri s-a manifestat chiar o oarecare încrâncenare, cu moduri de manifestare în interiorul şi chiar în exteriorul graniţelor. S-a propus o lege care să reglementeze problema.Pentru unii măsurile propuse au părut prea drastice şi de aceea şi-au exprimat opinia, protestând din nou. Alţii, cum pare firesc au avut opinie contrară şi au fost de acord cu acţiunea de curăţire a străzilor de câinii vagabonzi. Abia mai târziu s-a aflat că exista deja o reglementare în domeniu, în multe din localităţile patriei găsindu-se şi rezolvări acceptabile pentru toate opiniile.În final s-a mai dat o altă lege şi subiectul a ieşit de pe agenda publică.
Au fost apoi exprimate opinii cu referinţă la aurul românesc şi modul de exploatare a zăcămintelor minerale.Fără îndoială un alt subiect „fierbinte”. Din nou românii s-au împărţit în două tabere.Unii au protestat, alţii au agreat.Cine are dreptate totuşi? S-au adus argumente şi de-o parte şi de cealaltă, evenimentul ţinând multă vreme capul de afiş al presei şi opiniei publice. De reţinut că subiectul cu tentă auriferă din acea zonă a ţării nu este nou. Evenimentul debutează pe la finalul anilor ’90 şi a mai fost dezbătut repetat, cu păreri pro şi contra. Totuşi, s-a constatat că o parte dintre manifestanţi, cu opinii pro sau contra, la o primă chestionare nu cunoşteau prea multe despre subiect, la modul ştiinţific.În schimb şi-au exprimat liber şi cu dezinvoltură opinia, au contestat,sau au aprobat.
A trebuit să apară din nefericire situaţia cu totul îngrijorătoare a fenomenelor din zona Izvoarele-Galaţi, pentru ca orice subiect să treacă în secundar şi discuţiile să se axeze pe alte teme.Din care nu au lipsit exprimarea opiniilor, contestaţiile, la adresa autorităţilor, a firmelor cu exploatări în zonă, a primarului, a naturii vitrege…
În tot acest noian de evenimente, o altă păţanie a unor bieţi cetăţeni ce au pierdut casele, pământurile şi tot ce au agonisit de-o viaţă întreagă a trecut fără prea multe comentarii, opinii sau contestaţii. Şi atunci cum să atragă atenţia,opinia şi comentariul faptul că în România, prin sudul ţării mai exact, s-a realizat prima recoltă de arahide.Î n fapt o premieră, un lucru extraordinar pe aceste meleaguri.Deoarece vorbim de mult timp de schimbările climatice drastice, de adaptarea culturilor,a soiurilor, de schimbarea mentalităţii,în fond de adaptarea la realităţi. Iată că acest lucru s-a realizat, ceea ce ce arată fără îndoială că există şi pe la noi oameni informaţi, oameni care au o opinie conturată despre viitor şi perspective. Deocamdată nu s-au exprimat opinii sau contestaţii la eveniment.Nici măcar prea multe comentarii. Se pare că faptul a trecut aproape neobservat. În fond, fenomenele deşertificării şi secetei sunt departe, spre vară şi nici nu sunt atât de spectaculoase. Aşa că în mod poate firesc, pe agenda colectivă a momentului rămân doar evenimentele sau faptul divers care pot face senzaţie,uneori sunt convenabile, ori fac rating ridicat.
Pe când un timp în care dezbaterile să consemneze cu adevărat priorităţile momentului, iar normalitatea evenimentului să devină o ştire de prima pagină?
