Acasă OAMENI SI LOCURI Un pictor în Parlamentul European

Un pictor în Parlamentul European

Pe 1 martie la Academia de Arte din Berlin a avut loc publicarea declarației finale privind „O nouă viziune asupra Europei”. Atât din textul declaraţiei cât şi din spusele președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, am priceput că are loc uncall for artists, un fel de chemare la clacă, dacă vreţi. Între alţii, artiştii sunt invitaţi să iasă din comoditate şi să pună umărul la viitorul construcţiei europene. Foarte frumos! Dar de ce este nevoie de prezenţa acestora? Pentru a încerca motivarea generaţiei tinere, care, ni se spune, nu se mai regăseşte în proiectul Europei Unite. Această generaţie refuză să urmeze cu bucurie idealurile propuse de acest proiect astăzi.

Eu sunt pictor şi profesor de arte vizuale. Sunt căsătorit. Împlinesc 40 de ani. Am doi copii. Fiica mea este pasionată de gimnastică. Băiatul meu e deja îndeajuns de mare încât să ciulească urechile atunci când vine vorba de politică. Când a aflat despre implicarea părinţilor săi în construcţia Noii Republici şi despre încercarea noastră de a nu trezi între semeni alte speranţe deşarte, mi-a spus: Tată, nu amăgiţi oamenii, mai bine dezamăgiţi-i! Tot el mi-a spus că nu se va face politician niciodată pentru a nu fi înjurat sau urât de oameni. Iată că are dreptate domnul Barroso. Sunt probleme cu generaţia tânără.

Şi atunci, ce facem stimate domn José Manuel, punem mâna pe baros? Un canal, un pod, Bumbeşti Livezeni – part two? Cum poate Europa să le redea acestor tineri bucuria. Păi la noi e o vorbă. Întâi datoria şi apoi bucuria. Corifeii noii viziuni cheamă artiştii, oamenii de ştiinţă, filosofii, scriitorii pentru ca împreună să continue să scrie povestea Europei. O poveste, ni se spune, care este despre întâlnirea cosmopolitismului cu idealurile Renaşterii. Ni se cere, spus pe şleau, să aburim, să facem circ, să impresionăm neîncrezătorii. Ei vor să scriem o poveste despre idealuri artificiale. Eu sunt pictor. Nu voi scrie poveşti. Însă tare îmi doresc să pictez un tablou. Tabloul meu paginează o Românie liberă, demnă şi prosperă în tot acest context unionist.

Aşadar, întâi datoria şi apoi bucuria.

Vă întreb dacă o companie investeşte în România lui 2014 pentru a împlini dezideratele cosmopolitismului sau ale Renaşterii. Eu cred că vine pentru eventuale facilităţi fiscale şi pentru că aici găseşte mână de lucru mai ieftină şi bine pregătită. Datoria celor care conduc sau concep strategia acelei companii, aceasta este, să identifice şi să fructifice oportunităţi. Vă mai întreb dacă prietenul meu din Spania a rămas fără clienţi fiindcă a slăbit credinţa spaniolilor în uomo universale, să zicem. Eu cred că atunci când vremurile grele i-au ajuns pe spanioli, aceştia au preferat să contracteze servicii de la vărul, fratele, vecinul lor de-o viaţă. Poate asta e datoria lor, nu? Ne putem întreba şi dacă oamenilor de la Pungeşti li s-a subţiat umanismul sau ospitalitatea atunci când s-au opus exploatărilor. N-aş crede. Însă nu e confortabil să şti că dreptul natural la proprietate îţi este luat în râs. Să stai cu mâinile în buzunare în timp ce de sub pământul tău sunt extrase resurse, iar acest lucru nu se reflectă în nici un fel în bunăstarea ta.

Mă întorc însă la chemarea aceasta cuprinsă în noua viziune asupra Europei. Ne-aţi chemat? Eu sunt aici. Ce poate aduce bun un pictor, un dascăl, prin ieşirea sa din comoditate? Este cunoscut dialogul acela între Iorga şi Brătianu. Iorga, cu orgoliul lui, îi spune lui Ionel Brătianu: „Ce să învăţ eu de la un inginer!?“. Brătianu, prim-ministru, îi răspunde: „Măsura, domnule profesor, măsura!“.

Cu ce pot fi eu folositor, însă?

Primul lucru pe care l-am învăţat în atelierul de ucenicie al picturii a fost că, pentru a fi un bun pictor, întâi de toate trebuie să fii om. Un om are nevoie de familie pentru a fi întreg. Este cunoscut faptul că traumele pe care le aduc violenţa domestică, o despărţire, pierderea unui membru al familiei sunt considerate mai adânci decât urmările unui război sau ale unei boli terminale. Familia primează statului sau altor forme de coagulare socială. Ei bine, atunci când un for legislativ european e extrem de preocupat să lovească tocmai în această celulă (vezi rapoartele Estrela, Lunacek, Zuber) avem o problemă. Cineva nu îşi face datoria. Cred că aş putea ajuta aici. Avem ceva de apărat.

Un om are nevoie de educaţie. Lipsa ei poate fi un imens handicap. Înainte de a impune ideologii aberante copiilor, europenii uită să vadă că statul român nu îşi mai poate educa tinerii. E prea ocupat cu hârtiile. Şi aici avem mult de lucru. Pot spune însă răspicat, un lucru probat de tradiţie: Ce faci, te face. Dacă alegem să îngropăm şcolile în hârtii fără sens, nu vom obţine decât maculatură, oameni de hârtie.

Stăm foarte prost şi atunci când e vorba să ne precizăm sau chiar să ne apărăm credinţa. Eu mă bazez pe parteneri serioşi. Mă întreba un prieten atunci când ne-am apucat să creştem Noua Republică: Ce faci dacă mâine vin oamenii lui Ruşanu peste tine, nu mai vorbesc aici de Putin sau mai ştiu eu cine. Păi mă pot pune eu în calea acestor puternici ai zilelor noastre? Eu, nu. Maica Domnului însă poate. Acesta e răspunsul meu. Cum se spune… Dai voinţă, iei putere.

Ce mă învaţă profesia mea? Bunăoară un pictor trebuie să îşi cunoască meşteşugul. Asta cere experienţă, muncă şi dorinţa de a învăţa şi a fi cât mai bun. Un pictor trebuie să îndrăznească. Are în faţă albul pânzei cu care trebuie să poarte un dialog constructiv, poate chiar vizionar, creativ. Ce poate fi paginat aici? Eu sunt un pictor realist şi cred că trebuie să ne ferim şi de miraje, iluzii. Să fim treji, să observăm cu atenţie şi să reacţionăm dacă e nevoie la fals, urât, neautentic. Imnul nostru nu cred că ne vrea doar deştepţi. Spunea Mihai Şora cândva despre români, cum că s-au deşteptat ei, dar sunt încă confuzi, buimaci. Nu văd decât până sub lungul nasului. Nu spre o astfel de deşteptare suntem chemaţi. Avem iată şi „băieţi deştepţi”. Ei văd ceva mai departe, ne-o iau înainte puţin şi se căpătuiesc, dar nu văd până la copiii copiilor lor. Doar până mai colea. Ni se cere cred să fim treji de-a binelea, să ţintim bine, să măsurăm de trei ori şi să tăiem o dată cu precizie de bisturiu, fiindcă starea noastră e deja critică.

Plec la acest drum cum pleacă omul la munte. Niscaiva merinde, nu multe. Apă, termos, brişcă… Echipament uşor dar eficace. Colegi în care am încrederea alături. O hartă bună şi repere tari de orientare (familie, viaţă, stat suveran, liberă circulaţie, independenţă monetară, piaţă liberă). Îi las jos, acasă pe cei ce nu mă pot însoţi, dar îi port cu mine-n inimă şi îi rog să mă poarte în rugăciuni. Mă voi întoarce şi le voi povesti cum a fost. Ce am văzut, ce am făcut, până unde am ajuns. Plec apăsat, am grijă unde calc, să nu alunece piciorul, să nu derutez pe cel ce vine în urma mea. Mă feresc de false cărări, dar nu uit să mă bucur de frumuseţea drumului, de şipotul vreunei ape proaspete. Evit cuiburile animalelor de pradă. Încerc să nu las gunoaie în urma mea. Rămân mereu alături de echipă, apărat de aceasta şi protejând la rândul meu.

Materialul este scris de Andrei Rosetti în 11 martie 2014

[two_thirds boxed=”true”] Andrei Rosetti va candida din partea Noii Republici la alegerile pentru Parlamentul European din mai 2014. Este pictor, căsătorit şi are doi copii. S-a născut în 1974 în Deva. A absolvit Facultatea de Arte şi Design din Timişoara şi Facultatea de Management în Producţie şi Transporturi din cadrul Universităţii “Politehnica” Timişoara. A fost designer în câteva companii private începând cu anul 2002. În 2003, Andrei Rosetti întemeiază, împreună cu alţi 5 pictori din vestul ţării, gruparea NOIMA. După 10 ani petrecuţi în Timişoara, continuă în Deva activitatea de pictor, fotograf, designer. Din 2005 predă pictură în cadrul liceului de profil din Deva. Este invitat în unele din întâlnirile şi expoziţiile grupării PROLOG. Scrie şi publică imagini în diverse reviste, volume… În 2011 coordonează apariţia volumului “Adnotări, lecţii de pictură – Constantin Flondor şi Gruparea Noima”. În acelaşi an se alătură mişcării Noua Republică. Expune în Bucureşti, Bruxelles, Lille, Timişoara, Cluj-Napoca, Chişinău, Arad, Deva, Lipova, Hunedoara etc. [/two_thirds]

Comentarii

comentarii

Spune-ti si tu parerea. Opinia ta e importanta.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisment -

Most Popular

Iată 3 piese vestimentare care NU trebuie să lipsească din garderoba niciunui bărbat toamna aceasta!

Odată cu venirea sezonului rece, este și momentul să-ți reînnoiești garderoba. Există câteva piese esențiale, de care nu te poți lipsi toamna....

Știai de ce ai nevoie pentru a naviga pe ambarcațiuni cu vele sau motor?

Navigația a însoțit umanitatea încă de la începuturile ei timide. Omul a fost fascinat, uneori, nevoit, alteori, curios, să străbată întinderile de...

Află când și cum să alegi primul telefon al copilului tău!

După o anumită vârstă, cei mai mulți dintre copii își doresc propriul telefon mobil și încep să își copleșească părinții cu rugăminți...

Top 5 sfaturi de fashion de la femeile din Vest

Fiecare femeie în parte are stilul propriu și unic de a se îmbrăca, comporta, gesticula și mânca, de exemplu. Cu toate acestea,...

Recent Comments

Adrian Negrila on EXPONATUL LUNII IULIE LA MCDR
Gaina Constantin on EXPONATUL LUNII IULIE LA MCDR
ce e prostia Regiunea Timis-Hateg? on Regiunea Vest? Poate Timiș-Hațeg
anonimul on Mircea-Molot
un cetatean responsabil on Controale sanitare în şcoli
un cetatean responsabil on Mostră de necivilizație la Banpotoc

Comentarii

comentarii

%d blogeri au apreciat: