Am împlinit un sfert de veac de luptă sindicală. În urmă cu 25 de ani, la Conferinţa din 21– 22 aprilie 1990, s-au pus bazele constituirii în ramura industriei alimentare a uneistructuri sindicale puternice, de tip federativ.
200 de delegaţi din 149 de sindicate ce cuprindeau aproximativ 60.000 de membri au hotărât constituirea Federaţiei Sindicatelor Libere din Industria Alimentară, exprimând astfel voinţa salariaţilor din ramură, de a avea o structură a lor, care să le cunoască specificul activităţii şi care să le apere drepturile.
Totul a început de fapt pe 4 ianuarie 1990, în cadrul unei întâlniri care s-a desfăşurat la Ministerul Agriculturii, unde s-a pus problema reorganizării mişcării sindicale la nivelul ramurii, reprezentanţii salariaţilor din industria alimentară susţinând înfiinţarea organizaţiei noastre. În aceeaşi zi, un comitet de iniţiativă format din Radu Colceag, Valeriu Loţan, Dumitra Marinescu şi Amalia Tănăsescu, pe baza unei împuterniciri semnate la aceea vreme de către Ştefan Călinescu, principalul promotor al reorganizării mişcării sindicale după 1990, a trecut la materializarea ideii. Cinci zile mai târziu, pe 9 ianuarie 1990, a fost constituit comitetul provizoriu lărgit pentru înfiinţarea federaţiei, format din 19 persoane, al cărui preşedinte a fost ales regretatul Radu Colceag.
Comitetul provizoriu a elaborat apelul la unitate către toate sindicatele libere constituite în industria alimentară, platforma–program a federaţiei, a dat formă primului statut şi a întocmit dosarul pentru dobândirea personalităţii juridice,pe care 1-a depus la Judecătorie în ziua de 7 februarie 1990.
La data de 2 martie 1990, prin Sentinţa Civilă nr.S35, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a acordat personalitate juridică Federaţiei Sindicatelor Libere din Industria Alimentară. Conferinţa de constituire a organizaţiei noastre s-a desfăşurat în zilele de 21- 22 aprilie 1990. Aceasta a aprobat statutul şi a ales organele de conducere. Preşedintele Consiliului federaţiei a fost ales Radu Colceag.
Desfăşurarea Conferinţei a marcat începutul existenţei în ramura noastră a unei structuri sindicale stabile, la care, pe parcursul anilor, a aderat un număr însemnat de sindicate, ajungându-se la un moment dat la cifra de 205,însumând peste 84.000 de membri.
De–a lungul acestora ani, ne-am luptat cu toate guvernele, de la stânga la dreapta eşichierului politic. Am colaborat cu patronatele din domeniu, dar atunci când a fost cazul ne-am şi răzvrătit, în interesul salariaţilor pe care–i reprezentăm. Am reuşit însă să rămânem departe de interesele politice meschine şi aproape de interesele salariaţilor.
Acum, suntem din nou la un moment de cotitură în activitatea sindical.
legislaţiei muncii de către Guvernul Boc şi continuate de Guvernul Ponta au făcut ca anul aces a sse produca schimbări majore în rela ţiile noastre de muncă, conducâ nd în 2015 la refuzul patrona te or d a mai încheia Contract Colectiv de Muncă la nivelul sectorului. Un rol important important în <cca:.:. la acţiune menită să slăbească forţa sindicală 1–a avut şi Ministerul Muncii, care prin act ivito tc< reprezentanţilor săi nu a fost capabil să gestioneze situaţia şi nu a respec tat legea, conducând în acest fel ia eliminarea dreptului fundamental de apărare a drepturilor angajaţilor, al membrilor noştri.
Vom trece şi peste asta, cum am trecut şi peste multe altele. Trebuie să ştim să ne vindem scump munca. Banii sunt ai patronului, dar munca este a noastră. Nici una dintre ele nu poate fi eliminată.
